Ai auzit vreodata de „sharenting”? Este o combinatie a cuvintelor „sharing” si „parenting”. Si este una dintre provocarile unice cu care se confrunta Millennials (persoanele nascute intre 1980 si 1994) atunci cand isi cresc copiii. Psihologul Susan Albers a aflat pentru prima data despre distribuirea online. Dar a aparut rapid si in sesiunile de consiliere intre parinti si copii. „Adolescentii, in special, vorbesc despre asta pentru ca parintii lor impartasesc informatii cu care nu se simt confortabil”, explica dr. Albers.
„Sharenting” este un termen de psihologie pop. Dar asta nu il face banal. „Trebuie sa intelegem impactul emotional pe termen lung pe care il poate avea impartasirea asupra copiilor – impacturi pe care nu le putem vedea sau intelege inca, deoarece nu au fost cercetate”, adauga ea.
Ce este sharenting-ul?
„Sharenting-ul” se refera la actul de partajare digitala excesiva, de postare excesiva de informatii, imagini, povesti sau actualizari despre viata copilului tau. In cele mai multe cazuri, parintii se angajeaza in sharenting cu cele mai pure motive. Dar poate avea consecinte nedorite asupra confidentialitatii, sigurantei, sanatatii mintale, relatiilor sociale si perspectivelor viitoare ale copilului lor. De asemenea, iti poate afecta relatia cu ei.
Un sondaj efectuat in 2015 asupra parintilor a constatat ca 74% dintre parintii care folosesc retelele de socializare cunosteau ca un alt parinte este implicat in comportament de sharenting.
-
56% au spus ca parintele a impartasit informatii jenante despre copilul lor.
-
51% au spus ca parintele a furnizat detalii care au dezvaluit locatia copilului lor.
-
27% au spus ca parintele a distribuit fotografii nepotrivite.
Iata cateva alte exemple de sharenting:
-
Distribui o fotografie cu buletinul copilului pentru ca esti atat de mandru de el.
-
Pui online imagini video cu o farsa pe care ai facut-o copilului tau.
-
Scrii o postare pe blog cu sfaturi pentru antrenamentul la olita copilul tau - completat cu fotografii cu ei stand, triumfatori, pe tronul lor de portelan.
-
Postarea cu raze X cu aspect noduros a piciorului rupt al copilului tau.
-
Folosesti experientele personale ale adolescentului tau ca dovada in timpul unei discutii pe retelele sociale.
-
Iti faci de rusine copilul online dupa ce a fost prins la furat.
Cum ii afecteaza pe copii publicarea informatiilor despre ei in mediul online
Copilul tau nu trebuie sa fie „faimos pe internet” pentru ca distribuirea pe retelele sociale sa aiba un impact negativ, deoarece toti trebuie sa ne dezvoltam propria identitate unica pe masura ce crestem. Distribuirea poate coopta, intarzia sau perturba acest proces. In esenta, auto-reprezentarea unui copil trebuie sa concureze sau sa se conformeze cu reprezentarea parintilor lor. In unele cazuri, acel conflict le dauneaza sanatatii mintale si le incetineste dezvoltarea.
„Uneori, parintii, fara sa stie, creeaza presiune asupra copiilor lor, creand online o imagine idealizata despre cine este copilul lor. Aceasta poate duce la scaderi ale stimei de sine si ale valorii de sine”, noteaza dr. Albers.
Si cum ramane cu postarile negative? A-ti umili copilul este destul de daunator. Dar daca postezi despre performanta lor, defecte de personalitate sau comportament nepotrivit, poti avea un impact asupra perspectivelor viitoare educationale si profesionale ale copilului tau. De asemenea, poate face rau pe termen scurt, ranindu-le reputatia la scoala si in cartier. Ar putea duce chiar la bullying. Si apoi, mai este problema increderii. Sharenting-ul poate crea o cultura a secretului in casa ta, copiii tai retinand informatii de la tine de teama ca le vei difuza. Daca publicarea informatiilor provoaca o intrerupere a comunicarii, consecintele pentru relatia ta cu copilul tau ar putea fi ireparabile.
Pericolele publicarii online a imaginilor si informatiilor despre copilul tau
Acest sharenting nu doar pune in pericol sanatatea mintala a copilului, ci il poate pune in pericol si fizic. Nu ne dam intotdeauna seama cate informatii de identificare contin postarile si fotografiile noastre. Dr. Albers ofera un exemplu: „Sa presupunem ca faci o fotografie cu copilul tau pozand in fata noii lor scoli”, ilustreaza ea. „Acum, dintr-o data, toti cei care au acces la acea imagine stiu unde merg la scoala si cum sa le gaseasca.” Daca copilul tau tine in mana unul dintre acele semne cu tabla pentru prima zi, fotografia ii dezvaluie probabil varsta, numele profesorului si multe altele.
„Publicarea in online deschide o fereastra direct in viata unui copil, pe care pradatorii sau cei cu intentii rele o pot abuza”, afirma dr. Albers. Punerea online a vietii copilului tau poate permite furtul de identitate, hartuirea, hartuirea, exploatarea si chiar violenta. Si concepte precum „pericolul strain” devin neclare cand toata lumea pare sa stie cine esti.
Fii atent la utilizarea retelelor sociale!
Daca incerci sa decizi daca o postare conteaza ca distribuire, pune-ti urmatoarele intrebari:
-
Care este continutul?
-
De ce o postez?
-
Cine este publicul meu vizat? Mi-am setat permisiunile in consecinta?
-
Este copilul meu suficient de mare pentru a intelege conceptul de amprenta digitala? Daca e, i-am cerut acordul? Daca nu, cred ca ar fi bucurosi sa vada asta online cand va fi mai mare?
-
Am eliminat vreo informatie de identificare?
-
Ar putea cineva sa foloseasca acest continut pentru a-mi face rau copilului meu?
-
As fi suparat sa pierd dreptul de proprietate asupra acestui continut sau sa vad ca platforma pe care postez il foloseste in propriile scopuri?
-
Impartasesc ceva care ar fi nepotrivit sau jenant pentru ca un strain, un partener romantic comisiei de admitere la facultate sau viitorul angajator sa stie despre copilul meu?
Cand ai indoieli, nu posta.
https://health.clevelandclinic.org/sharenting
Sursa foto: freepik
