La varsta prescolara cititul nu este privit neaparat ca si metoda strict educativa, ci este o metoda potrivita pentru a interactiona. Cititul unei povesti, seara la culcare sau cititul stand in poala bunicilor sau a tatalui, intareste legaturile dintre copii si familie. Copilul se simte in siguranta si din acest motiv este si atent la ceea ce i se citeste.
Stabilirea unui ritual
Cititul regulat, se poate transforma intr-o rutina placuta, relaxanta si, nu in ultimul rand, educativa. Povestea de seara, inainte de culcare, este un ritual prezent in multe familii si se mentine ani de zile pana ce si chiar si dupa aceea.
Parintii trebuie sa gaseasca timp pentru citit si in cursul zilei, ori de cate ori este posibil.
Lectura sau reproducerea unei povesti in timpul mesei este utila atunci cand exista probleme de alimentatie (distrag atentia si calmeaza copilul), cand acesta refuza sa se imbaieze sau atunci cand nu mai are rabdare si devine irascibil sau hiperkinetic (in masina, in oras, la coada sau la medic).
Alegerea cartii potrivite
Preferintele copiilor legate de alegerea unei carti difera de la o varsta la alta, astfel ca la varste mici copiii prefera cartile mari, cu imagini colorate, preferabil cu animale, cartile care pot fi folosite si la baie (impermeabile) sau cartile cu pagini groase, lucioase. Incepand cu varsta de 2 ani copilul asculta cu atentie povestile citite de parinti si incepe sa inteleaga si rimele, in special daca acestea sunt amuzante.
Cartile ar trebui folosite ca metoda de informare si educare, insa in ultimii ani televizorul si internetul au preluat conducerea detasat in acest domeniu.
Exercitiul si din nou exercitiul
Gusturile copiilor sunt discutabile si greu de inteles la varste atat de mici, de aceea nu trebuie sa-i mire pe parinti faptul ca micutul doreste sa auda seara de seara aceeasi poveste. Uneori, acesta doreste sa i se citeasca doar anumite parti (in special finalul) si pune o multitudine de intrebari care se repeta in fiecare zi. Acest lucru pune la incercare rabdarea parintilor care incearca sa schimbe povestea sau cartea cu o alta.
Acest fapt nu trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti, pentru ca repetarea stimuleaza memoria. Dupa cateva seri, copilul va putea reproduce mai mult sau mai putin exact povestea, lucru extrem de imbucurator pentru cititor.
De multe ori repetarea indelungata a unei poezii sau povesti sunt legate de memoria de lunga durata, copilul putand recita si peste ani de zile pasajul sau strofa preferata.
Cititul si distractia
Cititul nu trebuie sa devina un proces mecanic, deoarece devine plictisitor si obositor. Acesta trebuie sa capteze permanent atentia copilului. Exista mai multe metode de a realiza acest lucru. Mama trebuie sa renunte la inhibitii si sa transforme cititul intr-un proces distractiv. Imitarea personajelor despre care aceasta citeste (prin adoptarea unei mimici corespunzatoare, prin sunete, tonalitati si voci diferite) face cititul mult mai interesant.
Dupa varsta de 2 ani, cititul poate sa devina un proces de reciprocitate, astfel ca micutul trebuie sa fie introdus in actiunea povestii, sa fie intrebat despre personaje sau despre actiunea in sine. Pe langa stimularea atentiei, acest lucru ajuta si la dezvoltarea corespunzatoare a limbajului.
Cu cat copilul este lasat sa se implice mai mult in activitatile cu scop educativ cu atat va dori sa invete mai mult si se vor obtine rezultate mai bune in timp mai scurt.
Cititul si preferintele particulare
Alegerea cartilor trebuie sa tina cont si de preferintele si personalitatea copilului. Sunt recomandate carti legate de activitatile preferate de cel mic. De exemplu, copiii carora le plac animalele pot rasfoi o carte despre animale sau Zoo, iar parintii le pot citi despre felul in care acestea traiesc.
De la o anumita varsta gusturile pentru carti difera si in functie de sex. Fetitele prefera cartile cu povesti si imagini despre printese sau animale, in timp ce baietii le prefera pe cele cu masini, trenuri si animale. Nu trebuie insa sa ne surprinda faptul ca o fetita care imbraca rochite roz si care se joaca cu papusi va savura o carte despre dinozauri sau masini.
Lectura si librariile
Atractia pentru citit sau savurarea unei excursii la librarie este o caracteristica a varstelor mai mari (de obicei peste 4 ani). Unii copii sunt mai atrasi de carti si de citit decat altii. Librariile cu carti pentru copii sunt o adevarata atractie pentru unii copii, mai ales daca au fost educati in acest scop.
Casetele si CD-urile cu povesti
Exista o diversitate mare de carti si povestiri transpuse intr-o varianta audio. Atunci cand parintii nu gasesc timpul sau rabdarea necesara pentru citirea unei povesti, pot sa apeleze la astfel de metode.
Orice metoda are insa si dezavantajele ei. Benzile audio nu pot stabili o interactiune intre mama si copil care de multe ori se simte izolat si singur. Este recomandat ca ritualul citirii unei povesti seara inainte de culcare sa nu fie inlocuit cu o astfel de metoda.
Inregistrarea unei povesti spuse de mama sau de bunica este insa o metoda care aduce beneficii din ambele parti, in sensul ca economiseste timp parintilor si totodata copilul aude o voce cunoscuta linistitoare.
Cartile ca recompensa
Nu este indicat ca cititul sau cartile sa fie promise ca recompensa pentru indeplinirea unor activitati pe care copilul trebuie sa le duca la bun sfarsit in mod normal (mancatul la ore fixe, imbaiere, somnul de dupa masa).
Orice activitatea considerata ca o metoda de pedepsire sau, dimpotriva, ca si recompensa nu este o experienta pozitiva. Cititul poate deveni de asemenea o activitate neplacuta si stresanta si va fi evitata intotdeauna de copil.
Literele si cuvintele
Dezvoltarea unui limbaj si vocabular bogat necesita multa rabdare si mult exercitiu. Acest lucru nu trebuie sa devina insa o activitate care se desfasoara doar in anumite conditii impuse de educatori sau parinti.
Mediul inconjurator este un izvor nesecat de informatii utile pentru copilul mic. Invatarea unor litere sau scrierea unor cuvinte scurte este mult mai usoara atunci cand procesul de invatare este unul distractiv. O plimbare in oras cu mama poate sa fie si educativa. Observarea si explicarea unor desene, litere sau cuvinte care se gasesc pretutindeni (panouri, blocuri, masini etc) este ideala pentru invatare.
Corelarea unor obiecte sau imagini cu denumirea scrisa a acestora usureaza reproducerea scrisa a lor, mai ales daca exercitiul se repeta de cateva ori. De exemplu, chiar daca copilul nu stie cum se scrie cuvantul "cal", corelarea repetata a cuvantului cu imaginea animalului, va avea ca efect reproducerea scrisa a acestui cuvant.
Nu de putine ori copilul invata sa-si scrie numele inainte de a invata toate literele sau scrierea altor cuvinte.
