Ai auzit probabil des despre ADHD si ADD pentru a descrie deficitul de atentie la copii. Dar este vreo diferenta intre cei doi termeni? Cum recunosti acest tip de tulburare? Cand stii ca neatentia copilului tau este, de fapt, o problema de neurodezvoltare si nu ceva inofensiv?
ADD, prescurtarea pentru tulburarea de deficit de atentie, este un termen depasit si inlocuit de ani buni, mai precis din 1987, cu ADHD, tulburarea cu deficit de atentie si hiperactivitate.
Cum a devenit neatentia un sindrom
In urma cu mai multe decenii nu era nimic neobisnuit ca un copil sa fie neatent si sa nu se poata concentra uneori la ceea ce avea de facut. Psihologii au stabilit apoi ca, peste un anumit nivel de neatentie, aveam de a face cu o tulburare cu deficit de atentie, iar spre inceputul anilor 1990, diagnosticul a devenit ADHD, intrucat neatentia era dublata in cele mai multe cazuri de hiperactivitate.
Unii folosesc si acum termenul de ADD, pentru a descrie deficitul de atentie fara hiperactivitate.
Comportamentele din spectrul ADHD au fost recunoscute astfel inca din 1902, chiar daca tulburarea a purtat nume diferite.
Ce trebuie sa stii despre tulburarea de neurodezvoltare ADHD
Nu orice copil neatent sau hiperactiv ori impulsiv are ADHD. Asa cum nici simpla neatentie „cronica”, nedublata de hiperactivitate, nu exclude diagnosticul de ADHD.
Pentru a afla daca un copil are sau nu ADHD, el trebuie sa fie evaluat de specialisti, pentru a se putea actiona in consecinta. Principalele semne care trebuie sa iti dea de gandit sunt incapacitatea de a mentine un nivel constant de atentie, incapacitatea de a asculta ceva sau pe cineva pentru o perioada mai lunga de timp. Hiperactivitatea si impulsivitatea sunt, de asemenea, posibile semnale, la fel si oscilatiile puternice ale nivelului de energie.
ADHD are trei subtipuri:
• neatentie
• hiperactivitate/impulsivitate
• neatentie combinata cu hiperactivitate.
Faptul ca la unii copii simptomele pot fi mai putin pronuntate ingreuneaza uneori diagnosticul si, prin urmare, intarzie masurile de gestionare a tulburarii de neurodezvoltare.
Ce inseamna deficitul de atentie
Persoanele cu deficit de atentie sunt deseori considerate superficiale sau apatice ori chiar nepasatoare. Multi confunda simptomele cu starile de spirit schimbatoare sau chiar cu anxietatea.
Copiii cu deficit de atentie isi pierd usor concentrarea, uita de la mana pana la gura si par sa aiba dificultati in a asculta pe altcineva.
Potrivit cartilor de specialitate, sunt sase simptome care trebuie sa se manifeste concomitent la un copil, cauzand probleme la scoala sau in viata de zi cu zi, pentru a putea lua in calcul diagnosticul de ADHD:
• nu acorda atentie sporita lucrurilor pe care le face sau comite greseli din neglijenta
• nu reuseste sau are dificultati sa pastreze atentia indreptata spre un obectiv
• deseori pare sa nu auda cand cineva vorbeste cu el
• nu respecta instructiuni sau nu isi termina treburile ori proiectele
• evita sau este reticent la a se implica in activitati care impun un efort mental sustinut
• pierde deseori lucruri
• este usor distras de factori externi
• este uituc.
Ce inseamna hiperactivitatea
Copilul cu ADHD este usor de recunoscut. „Prototipul” este un copil foarte agitat, care fuge de colo, colo, care intrerupe pe toata lumea in mijlocul unei propozitii. Si totusi, ADHD inseamna mai mult de atat. Este nevoie, potrivit specialistilor, ca un copil sa indeplineasca cel putin sase dintre aceste simptome, pentru un diagnostic:
• nu isi poate tine mainile si picioarele linistite si parca are mereu piuneze pe scaun
• pleaca din banca de la scoala fara permisiune sau nu se ridica atunci cand i se cere
• alearga, se catara, este permanent nelinistit in situatii in care nu este potrivit sa o faca
• nu se poate juca in liniste
• pare mereu pe fuga sau pe punctul de a face ceva
• vorbeste foarte mult
• raspunde la intrebari inainte ca acestea sa fie complet enuntate
• nu poate sa isi astepte randul atunci cand trebuie
• intrerupe mereu alte persoane.
Ce este tulburarea de deficit de atentie cu hiperactivitate
Atunci cand un copil intruneste sase sau mai multe criterii de la fiecare dintre precedentele doua subtipuri putem vorbi de subtipul combinat. Baietii au cel mai des simptome de hiperactivitate, in timp ce la fete pare sa se manifeste mai des primul subtip, al deficitului de atentie. Tocmai de aceea cele mai multe diagnostice de ADHD sunt puse la baieti, in timp ce fetele raman deseori nediagnosticate.
