Intrebare:
- Ce atitudine ar trebui sa adopt in fata fiicei mele? Tot timpul plange si asta fiindca nu-i place sa manance, sa doarma, sa scrie. Stie sa-i manipuleze pe cei din jurul sau. Va implini 6 ani, pe 17 februarie si anul acesta ar trebui sa mearga la scoala dar am indoieli in aceasta privinta. Ce trebuie sa fac?
Raspuns:
Descrierea extrem de scurta a fiicei dumneavoastra evidentiaza profilul clasic al copilului razgaiat. Manipuleaza pe toata lumea pentru a obtine ce doreste. Ceea ce este mai grav este ca voi parintii si cei apropiati ati permis acest lucru atat de mult timp. Probabil ca vi s-a parut mai comod asa, pentru ca ati constatat ca era singura modalitate prin care reuseati sa o vedeti linistita, fara sa planga. Acum, copilul s-a transformat in micul tiran al familiei care terorizeaza pe toata lumea cu mofturile sale.
Toleranta fata de acest comportament se intoarce ca un bumerang in primul rand exact impotriva fiicei dumneavoastra! Ea este vesnic nemultumita, nu respecta reguli, nici macar pe cele elementare care trebuie sa-i asigure sanatatea si calitatea vietii ("nu-i place sa manance, sa doarma"). Prin urmare tot comportamentul ei este dezadaptativ - ceea ce ati observat si dumneavoastra (din moment ce aveti indoieli cu privire la debutul scolaritatii).
Cea mai buna atitudine? INDIFERENTA!!
Nu mai cedati niciodata unei solicitari facute cu ajutorul plansului!
Stabiliti reguli pe care trebuie sa le respecte. Daca nu se intampla acest lucru penalizati-o. Nu ii cumparati jucaria promisa, sau nu puneti in practica ceva ce i-ati promis si este important pentru ea. Nu uitati ca in momentul stabilirii regulilor sa specificati care sunt consecintele nerespectarii lor!
Daca incepe sa planga anuntati-o ferm ca are doua alternative: se opreste din plans si va obtine ce doreste sau nu se opreste din plans si va fi penalizata. Specificati ca decizia ii apartine. Observati cum se comporta si aplicati in practica promisiunile.
Nu-i oferiti explicatii suplimentare si nici nu insistati sa se opreasca din plans. Amintiti-va ca asa ati procedat mereu si rezultatul a fost dezastruos. Fetita este suficient de mare ca sa inteleaga totul perfect fara sa repetati explicatiile.
Lasati-o sa planga si ignorati-o! Parasiti incaperea sau transformati-o in "omul invizibil" - adica indiferent ce ar face va prefaceti ca nici nu o vedeti. Doar cand se opreste din plans acordati-i atentie si purtati-va frumos cu ea, felicitand-o chiar pentru faptul ca stie interactioneze fara sa planga: "A, vad ca abia acum ai crescut. Esti deja o fetita mare care nu mai plange! Felicitari!"
Fiti foarte ferma. Nu cedati sub nici o forma la santajul lacrimogen al copilului chiar cu riscul de a o lasa flamanda sau nedormita de cateva ori. Numai asa se va produce schimabarea in atitudinea ei si veti constata cu suprindere ca va veni singura sa va ceara de mancare sau sa spuna ca ii este somn.
Mult succes,
Diana Paula Stoian,
Specialist in Psihologia Copilului
Detalii specialist <
