Parintii sunt din ce in ce mai constienti de importanta sanatatii mintale a copiilor, nu numai pentru ca acestia sa aiba o copilarie fericita, ci si pentru ca in viitor sa devina adulti sanatosi si multumiti. Acest lucru, adaugat la faptul ca astazi copiii sunt expusi la situatii de stres si hiper-stimulare de neconceput pana de curand, face din psihologul de copii o figura din ce in ce mai normalizata si necesara pentru a preveni dificultatile din viitor.
Atunci cand suferinta psihologica nu este rezolvata si se prelungeste in timp, aceasta poate ajunge sa afecteze copilul in toate domeniile - familial, personal, scolar si social - astfel incat sa ajunga sa dezvolte comportamente nefunctionale. Nu este intamplator faptul ca majoritatea terapiilor psihologice pentru adulti sunt legate de probleme care isi au originea in copilarie.
Adevarul este ca detectarea acestor nevoi nu este usoara la aceasta varsta, deoarece copiii isi exprima problemele intr-un mod foarte diferit fata de cum o facem noi, adultii, iar multi nici macar nu stiu cum sa isi exprime constient disconfortul. De aceea, este necesar sa fim atenti la anumite semne care ar putea indica faptul ca copilul nostru are nevoie sa mearga la terapie pentru a-si depasi disconfortul.
Semne ca al tau copil ar putea avea nevoie de terapie
Deoarece poate fi foarte dificil pentru copii sa identifice ca au nevoie de ajutor, exista semne care ii pot determina pe parinti sa perceapa ca starea de spirit sau comportamentul copilului lor s-a schimbat. Acest lucru poate indica faptul ca este momentul potrivit pentru a consulta un psiholog pentru copii.
Unele dintre semnele comune ale copiilor care au nevoie de ajutor sunt:
-
Dureri frecvente de burta: durerile abdominale sunt, alaturi de durerile de cap, cea mai frecventa forma de exprimare la varsta scolara si sunt adesea legate de situatii de stres emotional.
-
Performante scolare slabe: atunci cand sunt excluse problemele de dezvoltare intelectuala si mai ales cand este brusca.
-
Se enerveaza des: acesta poate fi un semn de frustrare sau de suferinta.
-
Nu controleaza sfincterele: atunci cand face pipi sau caca la o varsta la care nu ar trebui, pot exista cauze mai profunde care indica factori psihologici -comportamentali, familiali si personali.
-
Au dificultati de concentrare, care ar putea fi cauzate de o situatie care le provoaca disconfort.
-
Plansul fara un motiv aparent, tristetea sau schimbarile bruste de dispozitie care pot fi un simptom al unor perturbari.
-
Regresii la comportamente de la varste mai mici: revin la comportamente de cand erau mai mici.
-
Dureri de cap frecvente: acestea pot fi cauzate de situatii care le provoaca tensiune, stres, ingrijorare etc.
-
Au o relatie proasta cu un membru al familiei sau se izoleaza de colegi sau rude.
-
Se exprima prin crize de furie necontrolate si persistente in timp, care ne pot da indicii despre dificultatea lor de a-si exprima disconfortul.
Terapia ca prevenire
Uneori, familiile decid sa solicite sprijinul unui psiholog pentru copii ca masura preventiva in fata anumitor evenimente de viata care pot modifica comportamentul copilului: o schimbare de domiciliu sau de tara, o adoptie, un deces, o boala, un divort etc. In aceste cazuri, scopul este ca copilul sa se adapteze corect si sa raspunda intr-un mod functional pentru a evita problemele in viitor.
Cum sunt terapiile pentru copii
Deoarece copiilor le este aproape intotdeauna dificil sa exprime ceea ce li se intampla intr-un mod pe care adultii il pot intelege, psihologii pentru copii recurg de obicei la alte instrumente cu care se simt mai confortabil sa se exprime: jocuri, desene, povesti, marionete, jocuri de rol etc.
In acest fel, expertii vor putea determina problemele care au adus copilul la consultatia lor pentru a elabora o strategie de interventie care poate necesita atat sedinte individuale, cat si familiale. De fapt, s-a dovedit ca abordarea familiala a terapiei permite rezultate mai bune si chiar o durata mai scurta a tratamentului.
Pentru aceasta, psihologul de copii poate solicita o abordare multidisciplinara - fizioterapeuti, logopedi, nutritionisti, psihiatri etc. sau pur si simplu sa lucreze in coordonare cu alti profesionisti din mediul copilului, cum ar fi psihopedagogii si profesorii sau pediatrii.
Obiectivul va fi intotdeauna acela de a te asigura ca copilul se dezvolta si relationeaza intr-un mod sanatos cu mediul sau si, in acelasi timp, dobandeste resurse pentru a face fata dificultatilor care pot aparea in viitor, cu autonomie si creativitate atunci cand vine vorba de rezolvarea propriilor probleme.
https://www.bebesymas.com/n/tu-hijo-necesita-terapia-10-senales-que-te-sacaran-dudas
