Copiii sunt, prin definitie, curiosi si neastamparati. Ei au nevoie sa fie lasati sa exploreze lumea si sa o cunoasca prin propriile simturi. In timp ce unii copii se bucura de libertate si sunt lasati sa faca multe dintre lucrurile pe care si le doresc, altii sunt crescuti cu multe reguli si interdictii si devin obedienti. Multi parinti se bucura atunci cand copilul nu iese din cuvantul lor, insa acesta poate sa nu fie neaparat un semn bun. Un copil obedient poate fi, in acelasi timp, un copil nefericit. Sigur ca niciun parinte nu isi doreste ca al lui copil sa fie nefericit, insa acest lucru se intampla frecvent atunci cand copiii sunt crescuti in asa fel incat sa nu iasa din cuvantul parintilor.
Sunt multe metode de a disciplina un copil, iar pentru a le obtine cooperarea, multi parinti apeleaza la pedepse, consecinte, amenintari, intr-un cuvant genereaza frica in copii. Cei mici vor fi ascultatori si vor face doar ce doresc parintii nu pentru ca inteleg motivatia din spate, nu pentru ca fac diferenta intre ce este bine si ce este rau, ci de teama. De teama sa nu isi supere parintii, sa nu le starneasca furia, sa nu fie pedepsiti sau sa nu piarda anumite privilegii.
Nu este intotdeauna un lucru bun ca micutii sa asculte orbeste de parinti, iar ascultarea nu inseamna intotdeauna intelegere si supunere. Pe termen scurt, copilul face cum vrea parintele, insa pe termen lung, acest lucru duce la nefericire, incapacitate de a invata din greseli si frustrare.
Atunci cand le interzicem ceva, copiii au nevoie de explicatii, de argumente. Au nevoie sa stie de ce nu este bine sa faca acel lucru, iar „pentru ca asa am spus eu, eu sunt adultul si stiu mai bine” nu este niciodata un argument valabil. Copiii care nu sunt ascultati, care nu sunt lasati sa isi spuna punctul de vedere cresc cu sentimentul ca nu merita respect, nu au incredere in ei si nu stiu sa se valorizeze.
Alegerea de a fi ascultator
Parintii trebuie, asadar, sa faca diferenta intre obedienta care vine din teama si obligatie si obedienta care vine din alegere. Atunci cand ii oferim copilului argumente, le ascultam pe ale lui, ii oferim instrumente sa inteleaga si sa aleaga in cunostinta de cauza, cel mic va intelege ca este valorizat, respectat si va face cum ii spunem noi pentru ca va constientiza diferenta dintre bine si rau, nu pentru ca a primit amenintari sau pentru ca stie ca va fi pedepsit daca nu se va supune.
Copiii care invata sa se supuna de frica vor deveni retrasi, nervosi si nefericiti, vor avea o stima de sine scazuta si se pot transforma foarte usor fie in victime ale fenomenului bullying, fie in agresori. Frica limiteaza dorinta copiilor de a explora lumea, de a invata lucruri noi, de a testa limitele. Pentru cei mici, libertatea si respectul sunt surse ale fericirii, iar atunci cand inteleg ca respectarea anumitor reguli aduce lucruri pozitive care contribuie la bunastarea lor, vor incepe sa fie ascultatori de la sine. In acelasi timp, se vor respecta pe ei insisi si pe cei din jurul lor si vor deveni oameni de nadejde mai tarziu.
FOTO: Freepik
