Cu siguranta ai auzit de multe ori expresiile: "acest copil are mult caracter", sau "are multa personalitate". Cu toate acestea, stii cu adevarat ce inseamna aceste concepte?
Adevarul este ca personalitatea, temperamentul si caracterul sunt lucruri diferite. De fapt, nu putem vorbi cu adevarat despre personalitate pana cand copiii nu intra in adolescenta, deoarece in timpul copilariei sunt temperament si caracter pur.
Concepte pentru a vorbi despre felul lor de a fi al copiilor
Inainte de a analiza diferentele dintre caracter, temperament si personalitate, este important sa vedem ce au in comun aceste trei concepte; in esenta, sunt trei cuvinte care definesc felul de a fi al copiilor nostri si, prin urmare, sunt legate de felul lor de a fi:
- Gusturi
- Interesele
- Atitudini
- Comportamente
- Emotii
- Ganduri
- Moduri de relationare si interactiune
Prin urmare, aceste trei concepte cuprind trei sfere bine diferentiate in viata fiecarui copil sau adolescent (si adult): sfera cognitiva (cum gandesc copiii), sfera comportamentala (cum se comporta) si sfera emotionala (ce simt).
Si acum, haideti sa aflam exact ce inseamna fiecare dintre acestea si ce predomina in fiecare etapa de dezvoltare.
Temperament: mostenirea genetica
Cand se nasc, bebelusii au in comun temperamentul; astfel, acesta este partea cea mai biologica a personalitatii si cea care predomina in timpul copilariei, deoarece este prima care apare.
Aceasta parte a personalitatii este determinata de mostenirea genetica, motiv pentru care este atat de greu de schimbat (nu este ca si caracterul, care poate fi usor modificat).
Pe masura ce crestem, mediul inconjurator ne influenteaza si ne modeleaza modul de a fi, astfel incat temperamentul este alimentat de acesti factori de mediu; si astfel se formeaza caracterul si personalitatea copiilor si adolescentilor.
Cand se nasc si in timpul primei copilarii, bebelusii au un temperament pur, care este influentat in mare masura de mostenirea genetica.
Caracterul: factori de mediu
Caracterul este partea invatata a personalitatii. Acesta este dobandit de copii ca urmare a experientelor lor, care le influenteaza modul de a fi, predispozitiile si tendintele lor biologice (temperamentul).
In functie de contextul in care se dezvolta copiii, de relatia pe care o au cu parintii lor sau cu colegii (socializarea lor) etc., caracterul pe care il dobandesc este unul sau altul. Prin urmare, caracterul are o origine foarte culturala.
Pe scurt, in timp ce temperamentul este partea biologica a fiintei umane (adica este innascuta), caracterul este partea dobandita (prin experiente), iar ca rezultat al ambelor entitati se formeaza personalitatea.
Personalitatea: mediul si genetica
Astfel, personalitatea este suma temperamentului si a caracterului si se formeaza de-a lungul anilor. Abia cand copiii intra in adolescenta, personalitatea incepe sa se consolideze (sa devina mai definita).
Atunci cand sunt mai mici, ei sunt definiti de caracter si temperament si, prin urmare, din punct de vedere tehnic si in sens strict, nu putem vorbi de "personalitatea copilului", ci mai degraba de trasaturi, predispozitii, tendinte etc.
Emotii, cognitii si comportamente
Dar ce este, de fapt, personalitatea? Vorbim despre o organizare a emotiilor, cognitiilor si comportamentelor care determina modelele de comportament ale unei persoane. Si, asa cum am spus, in construirea acesteia sunt implicati factori biologici si de mediu.
FOTO: freepik.com
