Inca de la varsta de un an, copiii incep sa aiba emotii complexe si sa se exprime in functie de ceea ce simt. Atunci cand sunt nervosi, tristi sau fericiti, exprima acest lucru foarte evident, iar pe masura ce cresc, descopera si alte emotii care ii ghideaza. Se vorbeste tot mai mult in ultima vreme despre inteligenta emotionala, iar psihologii sunt de parere ca parintii ar trebui sa ii ajute pe copii sa isi identifice emotiile si sa vorbeasca despre ele, inca din primii ani de viata.
Copiii trebuie invatati de mici ce sunt emotiile
Asa cum ii invatam culorile, sa numere sau sa spuna cum ii cheama, la fel de important este sa ii invatam sa spuna cum se simt in anumite situatii. Sa vorbim cu ei si sa ii incurajam sa se deschida atunci cand sunt suparati si sa renuntam la a-i trimite in camera lor sa se calmeze atunci cand sunt nervosi. In loc de asta, putem vorbi cu ei despre ce ii supara si, in acest fel, ii vom face sa capete incredere si sa comunice cu noi tot timpul, in loc sa se retraga in ei ca intr-o carapace.
„Cel mai important cadou pe care i-l poti face copilului tau este capacitatea de a experimenta, de a recunoaste si de a face fata emotiilor - va fi cheia lor pentru rezistenta mai tarziu in viata”, explica Jaime Gleicher, psiholog comportamental la Harstein Psychological Services Center din New York City.
Cum le explici copiilor ce sunt sentimentele
In primii ani de viata, copiii trebuie sa invete sa jongleze cu patru notiuni care exprima sentimentele de baza. Pe masura ce cresc, vor invata sa numeasca si sa identifice si alte sentimente, insa acestea patru reprezinta baza pentru autocunoastere:
Furia
Este un sentiment primar, iar copilul reactioneaza cu furie la un stimul extern. Atunci cand un alt copil ii ia jucaria, copilul va simti furie si va actiona la primul impuls; acesta este sa loveasca, sa tipe, sa smulga jucaria inapoi sau sa fuga la un adult pentru a ceresa i se faca dreptate. Toate sunt reactii normale, mai ales ca micutii nu stiu sa isi regleze emotiile si nu au filtre.
Ce sa spunem: „Se pare ca esti furios pentru ca ai ramas fara jucarie. Inteleg ca nu te simti bine, iar data viitoare cand se intampla acest lucru ii poti spune copilului ca nu iti place sa iti ia jucaria. Stiu ca esti suparat, insa nu este o solutie sa lovim”.
In acest fel, impuscati mai multi iepuri: introduceti numele emotiei in vocabularul emotional al copilului, ii transmiteti ca sunteti alaturi de el si il invatati cum sa actioneze cand se va intalni cu o situatie similara.
Tristetea
Spre deosebire de furie, care este un sentiment de moment, tristetea poate fi de durata si poate fi insotita de lacrimi, izolare sau lipsa de comunicare. Sunt multe motive pentru care copiii devin tristi: si-au pierdut jucaria preferata sau animalul de companie, nu pot merge la joaca alaturi de un copil cu care le face placere sa petreaca timpul sau pur si simplu le este dor de o persoana apropiata lor. Atunci cand copiii experimenteaza tristete, parintii ar face orice sa ii inveseleasca si sa ii faca sa uite.
Psihologii spun ca este mai bine sa vorbim cu copiii despre ce simt, in loc sa incercam sa inabusim sentimentul. Spuneti-le ca ii intelegeti si puteti chiar sa le povestiti o intamplare similara din viata voastra, care v-a facut sa va simtiti tristi. Este important sa le transmitem copiilor ca este in regula sa planga, daca simt nevoia, si sa le aratam empatie atunci cand au nevoie.
Frica
Acest sentiment poate sa provina din anxietate si ingrijorare, din ceva ce au trait sau au vazut copiii si la care nu stiu cum sa se raporteze. Copiii nu se tem in mod natural de nimic, iar daca atunci cand sunt mici pot umbla fara probleme prin camere intunecate, pe masura ce cresc este posibil sa se teama de intuneric. Atunci cand observati ca micutul vostru se teme de ceva, intrebati-l care este motivul si incercati sa aflati ce ii provoaca frica.
Este important sa nu minimizati sentimentul lui si in loc sa ii spuneti „nu are de ce sa iti fie frica”; spuneti-i, in schimb: „inteleg ca te simti asa. Si mie imi era frica de intuneric atunci cand eram mic(a)”. Cititi-le povesti pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine sentimentul si sa il gestioneze.
Gelozia
Acesta este cel mai complex sentiment dintre cele patru pentru ca se poate exprima pe mai multe planuri. Inca de cand sunt bebelusi, copiii pot simti gelozie atunci cand mama tine in brate un alt copil. Are legatura cu simtul proprietatii, iar pentru ei logica este simpla: mama ii ofera atentie altui copil, deci ma neglijeaza pe mine. Apoi, pe masura ce cresc, poate interveni gelozia materiala: copilul care isi sarbatoreste ziua de nastere a primit multe cadouri.
Majoritatea copiilor experimenteaza un puternic sentiment de gelozie atunci cand in familie apare un frate sau o sora. Dintr-o data, atentia si dragostea parintilor se impart la doi si nu este usor de acceptat acest lucru.
Atunci cand copiii dau semne de gelozie, este important sa le spunem ca ii intelegem si sa le validam sentimentele. O abordare corecta, spun psihologii, ar fi: „Inteleg ca iti doresti tu acea jucarie, dar astazi este ziua prietenului tau si el a primit-o cadou”.
Cea mai mare greseala este sa le spuneti copiilor sa nu mai planga sau ca nu au motive sa se simta in felul in care se simt. Acest lucru inseamna sa le inhibati starile, in loc sa ii incurajati sa le exprime.
FOTO: Pixabay.com
