Pe masura ce cresc, copiii par sa intinda la maxim nervii parintilor si sa le supuna rabdarea unui test de rezistenta. Independenta pe care incep sa si-o insuseasca prescolarii pare sa vina in contradictie cu ceea ce isi doresc parintii de la ei.
Afla unde gresesc adesea parintii in educatia prescolarilor!
Specialistii sustin ca varsta de 3-5 ani este una dintre cele mai active pentru copii, dar si frustrante pentru parinti.
Inconsecventa in rutina zilnica!
Consecventa este esentiala pentru educatia si dezvoltarea armonioasa a prescolarilor, sustin pediatrii. Atunci cand intervii in rutina lui zilnica, copilul devine confuz si nu intelege ce se petrece.
Fii consecventa si mentine un program stabil de crestere si educatiei cand vine vorba de disciplina, ore de somn sau ore de masa!
Focus numai pe boacane si ignorarea faptelor bune!
Adesea parintii au tendinta de a critica tot ceea ce fac copiii rau, dar nu observa ceea ce fac bine. Si asta nu ar fi nimic, daca ei nu ar fi atat de porniti sa ii mustreze la orice mica boacana pe care o fac: "nu mai tipa", "nu te juca cu vaza, o s-o spargi", "ti-am zis sa nu mai faci asta? Esti neastamparat" etc.
Dar de cate ori i-ai spus: "imi place si sunt bucuroasa ca te-ai jucat in liniste acum", "ia uite ce castel frumos ai facut", "ma bucur ca vrei sa ma ajuti in bucatarie aducandu-mi legumele" etc.?
Observa comportamentul lui pozitiv si apreciaza-l spunandu-i mereu asta si recompensandu-l fie cu un pupic, cu o imbratisare sau cu o bombonica.
Impunerea jocurilor si hobby-urilor!
In epoca moderna, parintii se orienteaza spre inscrierea copilului la diverse cursuri si clase pe tematici variate, pentru a-l ajuta sa se dezvolte armonios atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic.
Trebuie sa stii ca, desi l-ai inscris la dansuri, la clase de pictat, de cantat etc, acestea nu substituie joaca simpla si libera a copiilor. Cand ii duci la cursuri ei fac ceea ce intr-o oarecare masura le-ai impus tu, insa au nevoie si de joaca "de capul lor". Acest lucru inseamna ca se joaca facand ceea ce aleg ei sa faca: implica alegerea, vointa, responsabilitatea.
Lasa-i libertatate in alegerea felului in care vrea sa se joace. Daca vine sa te ajute la bucatarie, nu il refuza, pentru el nu este o activitate casnica, ci o joaca pe care si-o doreste in acel moment.
Lipsa implicarii in joaca copiilor!
Ca veni vorba de joaca, o alta greseala pe care o fac parintii este ca, lasandu-se coplesiti de grijile cotidiene, uita sa mai aloce timp si pentru a se juca impreuna cu prichindelul. Prefera adesea sa il lase sa se joace singur in timp ce ei se ocupa de gatit, mailuri, telefoane si alte treburi.
Este important sa aloci timp micutului tau si sa te joci cu el. Chiar si o jumatate de ora in fiecare zi, in care sa te implici trup si suflet (sa fii entuziasta, sa iti dai interesul, sa nu te lasi distrata de alte activitati) inseamna mult pentru dezvoltarea lui, aratandu-i ca te intereseaza ce face, cum se joaca etc.
Exagerarea reactiilor atunci cand copilul minte!
Cand un copil incepe sa minta, parintii incep adesea sa intre in panica si sa vada acest lucru ca pe un capat de lume. Specialistii sustin ca micile minciuni la varsta prescolara sunt normale si reprezinta o evolutie cognitiva ce are o incarcatura emotionala profunda.
Adu-ti aminte ca si tu minteai la varsta lui si nu s-a intamplat sa devii Pinocchio la maturitate! Nu exagera cu reactiile: nu tipa, nu te incrunta si nu te focusa pe obiectul minciunii, ci pe comportament.
Afla mai multe despre acest subiect in articolul Ce faci daca copilul tau minte?
Incurajarea si cedarea in fata smiorcaielilor copilului
Copii nu fac intotdeauna ceea ce le spui! Atunci incep sa planga, sa se vaicareasca, sa se smiorcaie, pana cand nervii parintilor sunt intinsi la maxim si cedeaza lasandu-i sa faca ceea ce doresc!
De fiecare data cand cedezi in fata acestor scancete, nu faci decat sa ii construiesti o adevarata strategie prin care sa faca intotdeauna ceea ce doreste, stiind ca aceasta este solutia pentru a i se indeplini orice dorinta.
Si aici intervine consecventa, sustin specialistii! A nu ceda in fata acestor rugaminti si presiuni ale copilului inseamna a-i scoate din cap ideea ca in acest fel poate obtine ceea ce doreste!
Suprasolicitarea copiilor!
Sunt atatea cursuri frumoase de urmat pentru copii, incat nu te-ai putut abtine si l-ai inscris la cel putin doua. Dupa care, observi ca au loc anumite programe de joaca in anumite centre si mergi si acolo. Unde mai pui ca are si acasa un program stabilit de joaca si ore de studiu impreuna cu tine etc. Mai afli si de la vecina de un centru de pregatire pentru prescolari si nu eziti sa il inscrii.
Rezultatul: suprasolicitarea copilului! Chiar daca vrei sa faca cate putin din toate, asigura-te ca are si timp liber in programul lui, in care nu este programat nimic, pentru a se relaxa si pentru a face ceea ce doreste: joaca, uitat la desene animate, timp petrecut cu tine etc.
Copilul nu este un robotel, ci un omusor care are nevoie de momente de rapaus, altfel te poti trezi ca nu mai doarme suficient, nu se mai odihneste, nu mai mananca, toate pe fondul oboselii.
