Copilul tau crede in zane, vrajitoare, spiridusi sau prieteni imaginari? Se pregateste cu grija pentru sosirea Zanei Maseluta si priveste in sus de Craciun in cautarea renilor si saniei lui Mos Craciun? Aceasta etapa, care este complet normala si sanatoasa pentru dezvoltarea lor, se numeste "etapa gandirii magice" si dureaza, de obicei, de la varsta de doi pana la sapte ani.
Cand si cum se dezvolta gandirea magica la copii
Inainte ca copilul sa inceapa sa isi dezvolte abilitatile logice (in jurul varstei de 7-8 ani), multe dintre lucrurile care se intampla in jurul sau vor avea pentru el o explicatie magica, adica fantezia si realitatea vor tinde sa se amestece in mintea sa.
In plus, copilul va crede ca este posibil sa modifice mediul inconjurator sau evenimentele prin propriile ganduri ("soarele este afara pentru ca mi-am dorit sa iasa in aceasta dimineata ca sa pot merge in parc sa ma joc") sau cu ajutorul magiei, ceea ce, de exemplu, l-ar putea face sa creada ca moartea este reversibila.
Aceasta etapa se numeste "gandire magica" si, conform specialistilor in dezvoltarea cognitiva a copiilor, ar avea loc intre varsta de doi ani si cea de sapte ani (cu aproximatie).
Acest lucru ar explica de ce in copilaria timpurie copiii cred in existenta vrajitoarelor, a spiridusilor sau a unor fiinte mitologice precum unicornii sau sirenele. De ce se simt ca niste zane doar punandu-si aripi pe spate sau de ce pregatesc cu grija fiecare detaliu pentru ca vizita Zanei Maseluta sa fie sigura.
Este etapa de a crede in supereroi, de a crede ca exista fantome ascunse sub un cearsaf, animale care pot vorbi, monstri care se ascund in dulap sau chiar papusi care prind viata noaptea, in cel mai pur stil Toy Story.
Intr-o masura mai mare sau mai mica, gandirea magica este comuna majoritatii copiilor, desi durata acestei etape variaza in functie de maturitatea fiecarui copil. Potrivit psihologilor, aceasta este o faza complet normala, necesara si benefica pentru dezvoltarea lor.
Care sunt aspectele pozitive ale etapei gandirii magice?
Unul dintre principalele aspecte pozitive ale gandirii magice pentru copii este acela ca ea da sens lumii complexe si haotice care ii inconjoara si pe care, din cauza imaturitatii lor, nu o pot intelege. Astfel, datorita fanteziei, lucrurile nu numai ca par mai simple, dar, in anumite momente, aceasta poate aduce calmul interior al copilului si chiar potoli temerile sale.
Pe de alta parte, gandirea magica stimuleaza creativitatea si imaginatia copiilor, incurajeaza rezolvarea conflictelor (deoarece fantezia nu are limite si le permite sa conceapa solutii pe care noi, adultii, probabil ca nu le-am lua in considerare) si le mentine vie iluzia (de exemplu, in noaptea dinaintea sosirii lui Mos Craciun).
Pentru parinti, a fi martorii acestei etape inocente, dulci si minunate din viata copiilor este un adevarat privilegiu si este uimitor cat de mult se schimba lumea atunci cand este vazuta prin ochii unui copil mic!
Ar trebui sa incurajam gandirea magica?
Fiecare copil isi va stabili propriul ritm in ceea ce priveste durata etapei gandirii magice. Cu toate acestea, de obicei, incepand cu varsta de sapte ani, copiii incep sa fie capabili sa dea raspunsuri rationale la multe intrebari si sa separe realitatea de fictiune intr-un mod natural.
Ca in orice alt proces de dezvoltare a copilului, parintii ar trebui sa isi insoteasca copiii, sa ii ajute sa descopere lumea din jurul lor prin experimentare si explorare libera si sa incurajeze dezvoltarea gandirii logice. Dar acest lucru nu inseamna ca nu trebuie sa nu respectam etapa gandirii magice.
Din contra! Expertii recomanda sa dam valoare acestei etape importante in dezvoltarea copilului si chiar sa participam la jocurile, iluziile si fanteziile lor.
Dar este important, de asemenea, sa nu-i mintim si sa nu-i amenintam cu subiecte care ii sperie ("am sa le spun vrajitoarelor sa vina"), sa le oferim o explicatie rationala pentru fenomene pe care nu le cunosc, sa ii ajutam sa inteleaga realitatea lucrurilor ("silueta aceea pe care o vezi nu este o fantoma, ci un obiect de imbracaminte agatat de un umeras") si sa le vorbim sincer atunci cand sunt abordate anumite subiecte sensibile, cum ar fi moartea.
Cat despre a spune adevarul despre Zana Maseluta sau despre Mos Craciun, aceasta este o chestiune foarte personala pe care fiecare familie trebuie sa aleaga cum sa o abordeze in functie de maturitatea copilului, de factorii de mediu sau de credintele particulare. In orice caz, atunci cand copilul incepe sa puna intrebari sau sa se indoiasca de existenta reala a acestor personaje, este semnul ca a venit momentul sa ii spui adevarul.
FOTO: freepik.com
