Nu exista copii dificili. Ceea ce este dificil este sa fii copil intr-o lume de oameni obositi, ocupati, fara rabdare, grabiti.
Copiii sunt crescuti intr-un mediu rigid in societatea de azi. Parintii nu le acorda atentia necesara, sunt grabiti, ii grabesc si pe cei mici si au asteptari nerealiste. Copiii trasiesc intr-un mediu plin de preocupari ale adultilor, intr-o continua graba si lipsa de comunicare. In plus, parintii au asteptari nerealiste, exigente si pun rapid etichete copilului care “nu este asa cum se asteptau”.
Adultii pun etichete copilului pentru propiul lor beneficiu
Adultii le pune prea des aetichete copiilor, fara sa fie constienti de daunele emotionale pe care acest lucru le provoaca.
Astfel, un opil care nu asculta din prima ce i se spune, sau are mai multa energie, este catalogat imedicat ca fiind “un copil dificil”. Iar asta doar din asteptarile nerealiste ale parintilor care doresc ca micutii sa asculte din prima, sa se supuna fara sa protesteze, sa-si asume obligatiile, sa nu se certe, si lista poate continua la nesfarsit.
Aceasta abordare este complet "adulcentrica", adica nevoile, opiniile si comportamentele copiilor nu isi au locul, ci trebuie sa se supuna in orice moment dictaturii adultilor.
Astfel, apare imediat eticheta de “copil dificil”, care ii face pe parinti sa se simta mai linistiti, dar care se simt si intelesi in momentul in care vorbesc cu alti parinti care la randul lor considera acelasi lucru despre proprii copii.
Aceasta eticheta este, de fapt, o consolare pentru parinti, care le face insa mult rau copiilor, cu atat mai mult cand sunt si comparati cu fratii mai mari sau mai mici care asculta, sau cu alti copii.
Importanta schimbarii modului in care privesti lucrurile
Ce s-ar intampla daca, macar o data, te-ai pune in locul copiilor si ai privi lucrurile altfel? Cum ar fi lumea pentru ei daca adultii ar lasa deoparte pretentiile si graba si le-ar arata mai mult respect?
Pur si simplu, adultii si-ar da seama ca micutii nu sunt copii “dificili” ci copii cu nevoi care nu sunt satisfacute corespunzator ca urmare a nerabdarii adultilor, a deconectarii, a epuizarii.
Ce se poate face in aceste cazuri?
Incercarea de a imbunatati relatia cu copilul si de a privi lucrurile cu alti ochi. Nu este usor si este un proces de durata, insa rezultatele nu se vor lasa asteptate. Iata care sunt pasii pe care trebuie sa-I urmezi:
- Trateaza copiii asa cum ai dori sa fii tu tratat: cu rabdare, respect, dragoste si empatie.
- Stabileste limitele cu respect, empatie si dragoste si explicai-le copilului pe intelesul lui. Acestea trebuie sa fie clare, corecte si sa permita copilului sa participe si el la ele.
- Conecteaza-te emotional cu copilul.
- Comunica intotdeauna intr-un mod pozitiv, incurajand ascultarea activa, dialogul deschis si increderea.
- Ajuta-ti copilul sa inteleaga si sa isi gestioneze emotiile si valideaza-i emotiile cu respect.
- Invata-l pe copil sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile lui.
- Incurajeaza autonomia copilului, respectandu-i intotdeauna ritmul si fiind alaturi de el cand iti cere ajutorul.
- Ai grija intotdeauna de sanatatea fizica si emotionala a copilului.
FOTO: freepik.com
