Strabismul este o afectiune a ochilor care determina copilul sa se uite in crucis. Cercetatorii sustin ca micutii care sufera de strabism sunt mai greu acceptati social, de catre alti copii, de aceea recomanda urgentarea corectarii acestui defect inainte de varsta de 6 ani.
Ce este strabismul?
Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ambii ochi nu pot focaliza o imagine concomitent.
Musculatura prezenta in jurul fiecarui ochi este cea care determina miscarea in acelasi timp si aceeasi directie a ambilor ochi. Strabismul apare atunci cand exista un dezechilibru in functionarea musculaturii oculare si nu mai coordoneaza corect miscarile ochilor.
Specialistii elvetieni sustin ca atitudinile negative, de respingere din partea celorlalti a unor astfel de copii apar in jurul varstei de 6 ani. Ei sustin ca parintii nu ar trebui sa astepte aceasta varsta pentru a incepe sa corecteze strabismul si ca este necesara o interventie chirurgicala in acest sens pana la varsta de 5 ani. Strabismul este o conditie vizuala care se poate trata.
Efectul psihologic al strabismului asupra copiilor
Desi exista numeroase studii care arata ca exista un efect psihologic negativ al strabismului asupra adultilor, specialistii au studiat indeaproape si fenomenul in cazul copiilor.
Elvetieni au supus exeprimentului un grup de 118 copii, cu varste cuprinse intre 3-12 ani (varsta medie fiind 7). Ei le-au aratat fotografii cu 6 perechi de gemeni (jumatate baieti si jumatate fete). Fiecare fotografie prezenta un cuplu de copii, iar unul dintre ei avea modificat forma ochilor prin prelucrare digitala, astfel incat sa dea senzatia ca are strabism.
In timp ce le aratau fotografiile, specialistii i-au intrebat pe care dintre cei doi copii din fiecare fotografie i-ar invita la ziua lor.
Care au fost rezultatele?
Copiii care aveau varsta de 6 sau mai mult nu au ales copii cu strabism pentru a-i invita la petrecere. Niciunul dintre copiii cu varste cuprinse intre 6-8 ani nu a ales vreun copil cu strabism, dar 3 copii cu varste cuprinde intre 4-6 ani au optat pentru ei.
In timp ce copiii mai mici nu au reusit sa observe in detaliu diferentele, cei mai maricei au reusit sa identifice disproportia ochilor si felul in care privesc. Explicatia consta in faptul ca cei mici au tendinta de a vedea lucrurile bucata cu bucata si nu holistic, ca un intreg, fiind posibil sa nu li se para nimic dubios in aspectul celor cu strabism.
Concluzia testului
In cele din urma, cercetatorii elvetieni sustin ca cel mai bine pentru sanatatea mentala si, de ce nu, sociala a copilului este sa i se corecteze chirurgical strabismul inainte de a implini 6 ani.
Este un bine pe care il pot face pentru ei, nefiind nevoie sa se confrunte cu refuzuri si priviri incomode ale celorlalti si sa-si creeze astfel complexe de inferioritate si frustrari ce i-ar putea marca pe termen lung.
