M-am inflamat eu ca parintii aduc copiii cu muci si febra la gradinita, dar am stat putin si m-am gandit ce se intampla prin alte tari unde zicem noi ca lumea este un pic mai civilizata.
Am luat internetul la scotocit, le-am intrebat pe prietenele mele care sunt plecate din Romania si, desi nu-mi place sa recunosc, in tarile in care ele stau, copiii se duc la gradinita cu muci, febra, tuse, cu sacosi cu medicamente, picaturi de nas. Antibioticul dat de educatoare sau de un cadru medical care supravegheaza copiii nu este chiar bau-bau, ba chiar e ceva obisnuit. Nici macar la cresa nu exista niste restrictii drastice. Si sunt tari unde copiii merg la cresa de la varsta de 2 luni si jumatate, pentru ca nu exista concediu de crestere si ingrijire copil.
Englezii sunt atat de relaxati incat primesc copiii chiar si cu varicela. Merg pe ideea ca daca tot a facut unul, sa faca toti si sa scape, sa nu o tina intr-o veselie cu bube la nesfarsit. Nu mai zic ca astia mici sunt adusi chiar cu creme cu care ii dau doamnele.
Nici francezii, nici belgienii, nici olandezii nu sunt speriati de boli. Parintii trebuie sa vina cu reteta si schema de tratament de la medic si gata! Nimeni nu se da de ceasul mortii ca o sa ia virusi si bacterii si copilul lui. Evident, nu sunt primiti daca au febra 40 si nu se pot tine pe picioare. Dar daca starea copilului este buna, parintii nu vad niciun motiv pentru care sa lipseasca de la serviciu ca sa stea acasa cu micutul bolnav. Dar vom reveni la acest aspect.
Enterocolita, varsaturile si diareea sunt singurele probleme care ii pot tine pe copii acasa. In acest caz sunt primiti dupa cateva zile dupa ce simptomele au trecut cu totul.
Poate ati strambat din nas (cum am facut si eu) si v-ati gandit ca ei sunt ei si noi suntem noi. Privit asa de la distanta, par relaxati sau nepasatori, depinde din ce unghi privim problema. Dar daca ne uitam un pic mai atent, vom vedea ca ei nu au de ales. In marea majoritate a acestor tari nu exista concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav. In aceste conditii, parintii trebuie sa isi ia zile libere pe care sa le recupereze apoi sau sa isi ia concediu de odihna. Te gandesti de doua ori daca stai acasa doar pentru niste muci care de obicei nu se opresc de toamna pana vara. In tarile cu clima mai rece un parinte ar trebui practic sa stea numai acasa in acest context.
Uitandu-ne putin si la gradinitele lor, vedem ca nu au doar o singura educatoare la douazecisiceva de copii. In acest caz le este mult mai usor sa supravegheze mai bine copiii, sa-i stearga la nas de 50 de ori pe zi, sa le ia temperatura din cand in cand, sa noteze pe foaie starea lor ca mai apoi sa le-o inmaneze parintilor cand vin sa-si ia copiii.
Tot cu ochii in curtea gradinitelor lor, vedem ca aici taxele sunt destul de mari si parintii platesc si atunci cand copiii lipsesc. La gradinitele de stat din Romania nu se intampla acest lucru. Un studiu realizat pe aceasta tema de cercetatori de la Universitatea din Bristol arata ca in contextul taxelor si al lipsei concediului medical, parintii nu vad raceala ca pe ceva grav, dar si-ar dori sa existe niste schimbari astfel incat sa li se permita sa gaseasca solutii pentru a-i tine acasa pe micuti. Multi dintre ei au spus ca ar vrea sa se micsoreze taxele astfel incat sa-si poata permite sa plateasca o bona in zilele in care copiii sunt raciti.
Nu stiu cum este mai bine. Privit in ansamblu, indiferent de locul unde sunt adusi copiii cu muci la gradinita, decizia este dictata de motive pragmatice (ca sa nu zic meschine). La ei legislatia si taxele au facut sa se instaureze acest tip de cultura. Noi avem instrumentele legale pentru a sta acasa, dar o frica interioara ne dicteaza ca poate ar fi mai bine sa nu le folosim decat in situatii cu adevarat urgente.
