Fiecare parinte isi pune intrebari legate de modul in care copilul va reusi sa se adapteze sau sa se integreze in colectivul de la gradinita sau de la scoala.
Ne propunem sa abordam pe larg acest subiect intr-un work-shop cu parintii, astfel incat, impreuna, sa ne apropiem si sa intelegem modul in care cei mici simt si gandesc aceasta schimbare din viata lor. Pana atunci cu mama, in interiorul familiei, micutii au de facut un efort pentru a accepta si a se adapta unui mediu foarte nou, cu alti oameni, alte activitati, alte obiceiuri, alte cerinte.
Teme de discutie
De obicei, inceputul gradinitei, la 2 sau 3 ani, este prima separare de familie a micutului. Mamele sunt in mod special ingrijorate si isi fac probleme legate de orele in care cel mic va fi la gradinita.
Daca va plange, daca va manca, daca va dormi, daca se va juca cu alti copii, daca o va asculta pe educatoare, daca ii va placea, daca va accepta sa mearga, daca va reusi sa se trezeasca dimineata, daca va reusi sa spuna cand ceva il deranjeaza sau il doare, daca ii va fi dor de mama si multe, multe altele.
Vorbim in primul rand despre schimbarea spatiului, despre drumul facut de copil intre acasa si alt spatiu si modul in care el reuseste sa se joace, sa manance, sa "locuiasca" in spatiul gradinitei.
Apoi, separarea de parinti si familie, in fiecare dimineata si despre re-gasirea lor la pranz sau dupa-amiaza pun si ele la incercare pe cel mic determinandu-l sa inteleaga ce se intampla in viata lui, sa afle despre ce inseamna sa mergi la serviciu, la scoala, la gradinita, despre ritmurile vietii, despre cum este sa interactionezi cu persoane straine. Atat separarea de dimineata, cat si regasirea sunt insotite de tot felul de reactii. Unii copii plang, altii sunt tristi, altii refuza sa manance, altii devin agitati, unii se opun vehement, altii isi roaga parintii sa nu-i mai duca etc.
Sa nu uitam insa ca nu doar copilul are de trecut multe obstacole, ci si parintii lui. Caci si mama simte in modul ei personal aceasta separare, acest "alt loc" in care copilul ei isi petrece o parte din zi, ii simte intr-un anume fel pe cei care se ocupa de el, se teme, se indoieste, se enerveaza, se inversuneaza, ii explica, il pedepseste, il lauda. Reactiile adultilor sunt decisive in a-l ajuta sau in a ingreuna adaptarea copilului la noul mediu si la noile activitati.
De asemenea, copiii spun tot felul de lucruri despre gradinita, despre colegi si educatoare si adesea este necesar sa "traducem" spusele lor, adica sa intelegem la ce se refera. Lumea se vede altfel la 3-4 ani fata de cum se vede cand esti mare si, de asemenea, copiii percep si simt intr-un fel comportamentele si spusele adultilor si ale altor copii, pe cand parintii lor se raporteaza altfel la ele.
Ce ne propunem?
Scopul nostru este sa reusim sa ne amintim, sa imaginam si sa descifram cum se intampla lucrurile pentru cei mici in momentul acestei schimbari. Sigur ca fiecare copil simte altfel, asa cum si fiecare parinte simte altfel. Gradinitele ofera diferite modele, diferite activitati si gasirea gradinitei potrivite pentru copil este si ea o problema.
Sa nu uitam experienta pe care parintii la randul lor au avut-o cu gradinita atunci cand erau mici, precum si diferitele intamplari si evenimente pe care le-au trait de cand sunt parinti. Ele au o influenta considerabila asupra modului in care gandim si reactionam si asupra comunicarii cu propriul copil, mai ales atunci cand apare un impas in privinta gradinitei.
- Sursa foto: pexels.com
