Cu cat copiii sunt mai mici, cu atat au nevoie de mai multe ore de somn. Beneficiile somnului asupra dezvoltarii armonioase a copiilor nu mai constituie de multa vreme un secret, toti parintii le cunosc, insa ce te faci cand cel mic nu vrea nici in ruptul capului sa puna geana pe geana la orele pranzului?
Este recomandat de catre specialisti ca cei mici sa isi insuseasca rutina somnului de pranz si sa respecte zi de zi acest obicei. Daca pana la varsta de 2 ani, aceasta responsabilitate apartine mamei, odata intrat in colectivitate, copilul va avea un program bine stabilit, inclusiv in privinta orelor de somn. Daca rutina somnului a fost corect insusita, indiferent de persoana sau institutia responsabila, copilul va sti chiar si pe cont propriu ca somnul de pranz nu este optional.
Beneficiile somnului de pranz
- Somnul de pranz ajuta copilul sa isi recupereze energia fizica, sa elimine oboseala acumulata in prima parte a zilei, pentru ca apoi sa isi continue activitatile intr-o maniera mai relaxata si cu o stare fizica imbunatatita, mai voios;
- Odihna de pranz imbunatateste calitatea somnului de noapte. Daca cel mic nu reuseste sa se odihneasca la pranz, va fi mult prea epuizat seara si va intampina dificultati in a adormi si va dezvolta tulburari ale somnului;
- Somnul de pranz imbunatateste memoria de scurta durata a copilului si capacitatea de a intelege si de a retine lucruri noi;
- Odihna de pranz poate reduce anxietatea si hiperactivitatea, tulburarile de somn, comportamentele impulsive si depresia.
Cum il convingi pe cel mic sa doarma la pranz
Acum ca am stabilit importanta somnului de pranz, avem pentru tine si cateva recomandari pentru a-i oferi celui mic un somn odihnitor:
- Imbraca copilul in haine comode si acorda atentie sporita temperaturii din camera. Ai grija sa nu fie nici prea cald, nici prea racoare;
- Cand stii ca se apropie ora de somn alege activitati mai linistite, astfel va fi generata o stare de relaxare, apropiata de starea de somn;
- Cand cel mic incepe sa dea semne de oboseala, plange, se freaca la ochi, observi ca nu ii mai intri in voie cu nimic, intrerupe orice activitate si du-l la somn. Daca astepti prea mult va deveni prea obosit si ii va fi mai dificil sa adoarma;
- Alege sa culci copilul in acelasi loc unde doarme si peste noapte. Astfel, el va asocia respectivul pat cu somnul si lucrurile vor deveni mai usor de tinut sub control;
- Lasa-l sa doarma cu jucaria preferata, o paturica sau o pernuta. Ii va spori starea de confort si il va ajuta sa adoarma mai usor. Acest lucru se aplica si pentru momentele cand situatia impune sa doarma intr-un loc in care este mai putin obisnuit.
Cel mai important lucru de avut in vedere este sa iti tratezi copilul in functie de particularitatile lui, timpul de somn difera de la copil la copil, in functie de nevoile fiecaruia, de activitatile din timpul zilei. Unii copii isi recupereaza energia mai greu si au nevoie de mai multe ore de somn la pranz, pe cand altii trag un pui de somn de 30 de minute si se simt total revigorati.
Cand putem renunta la somnul de pranz?
Specialistii sunt de parere ca varsta de 8-9 ani este cea la care copilul poate renunta la somnul de pranz, fara a avea implicatii nefaste in dezvoltarea sa. In realitate, dupa varsta de 4-5 ani, somnul de pranz devine o corvoada pentru unii copii si parintii trebuie sa devina foarte inventivi pentru a-l determina sa accepte ideea de odihna de pranz.
Cum iti dai seama ca cel mic este pregatit sa renunte la somnul de pranz? Daca acesta da dovada de consecventa si vreme de 3-4 saptamani alege sa nu doarma la pranz, inseamna ca se simte pregatit sa sara peste el. Daca insa nu reuseste sa reziste pana la somnul de seara fara probleme, fara a da dovada de oboseala si de comportament problematic datorat privarii de somn, inseamna ca decizia de a-l lasa sa aleaga daca sa doarme la pranz sau nu este pripita, deoarece corpul lui nu este capabil sa reziste atatea ore fara somn.
Chiar si cand se renunta la somnul de pranz, este recomandat sa se respecte "ora de odihna", o perioada de timp in care copilul sa aiba activitati care sa il stimuleze mai putin, sa petreaca timp in liniste in camera, dandu-ti astfel ocazia sa ai parte de putin timp si pentru tine, mamico.
