Intre 3-6 ani, somnul copilului sufera cateva modificari provocate de ritmul ametitor in care se dezvolta si creste. Pana la intrarea in etapa prescolara, cel mic este obisnuit deja cu un program si o rutina stabile de somn, insa incepand cu varsta de 3 ani, numarul de ore pe care trebuie sa le doarma zilnic scade, se modifica programul de odihna de dupa-amiaza si pot aparea si diverse probleme sau tulburari. Iata la ce sa te astepti de la somnul copilului prescolar!
Numarul zilnic de ore de somn la copilul de 3-6 ani
Daca pana la 3 anisori, copilul era obisnuit sa doarma intre 12 si 14 ore pe zi, incepand cu varsta de 3 ani, copilul are nevoie de mai putine ore de somn zilnic. Un prescolar are nevoie sa doarma, pana pe la varsta de 6 anisori, in jur de 10-12 ore in fiecare zi, aici intrand si somnul de noapte si cel de dupa-amiaza.
Nu este nevoie sa intri in panica daca doarme un pic mai putin sau mai mult decat media recomandata de specialisti. Important este sa invete si sa deprinda obiceiuri sanatoase de somn, iar acesta sa fie odihnitor si neperturbat de diversi factori.
Somnul de dupa-amiaza la copilul de 3-6 ani
Este recomandat ca somnul de dupa-amiaza sa mai faca parte din rutina zilnica a copilului prescolar, cel putin la inceput. La varsta de 3 ani, copilul inca mai poate avea o repriza de somn de dupa-amiaza, insa incepand cu 5 anisori, acesta ar putea deveni istorie in programul lui.
Este important de stiut faptul ca reprizele de somn de dupa-amiaza nu doar ca sunt si mai scurte pana la 6 ani, dar se raresc si dispar.
La inceputul perioadei prescolare, copilul are nevoie de puiul de somn din fiecare dupa-amiaza. Pe masura ce creste, devine din ce in ce mai activ - alearga mai mult, se joaca, merge la gradi si adora sa exploreze imprejurimile - iar o mica pauza de dupa-amiaza este binevenita pentru reincarcarea bateriilor cu energie.
Copilul va dormi la pranz in jur de o ora, dar pe masura ce trece timpul, durata acestuia se va injumatati in prima faza, pentru ca, ulterior, sa nu mai vrea deloc sa adoarma in timpul zilei. Nu il forta, este firesc ca, odata cu inaintarea in varsta, somnul de dupa-amiaza sa dispara.
Rutina de somn a copilului
Cel mai sigur si eficient mod de a te asigura ca prescolarul are un somn linistit si odihnitor este sa ii stabilesti o rutina constanta in programul lui zilnic. Aceasta trebuie dezvoltata inca de cand este bebelus, dar nici la varsta prescolara nu este prea tarziu pentru a fi initiata.
Iata cateva lucruri de care sa tii cont in dezvoltarea rutinei de somn a copilului intre 3 si 6 ani:
- incurajeaza-l sa adoarma zilnic la aceeasi ora - atat seara, cat si dupa-amiaza (este recomandat sa se trezeasca si la aceeasi ora zilnic, chiar daca este weekend sau timpul saptamanii);
- asigura-i un mediu propice pentru somn (liniste, muzica relaxanta pe fundal, intuneric etc.);
- stabileste un ritual zilnic inainte de culcare (dus, imbracat in pijamale si o activitate relaxanta - citit, uitat la desene, vorbit cu el sau joc etc.);
- asigura-te ca obiectul sau jucaria lui de confort nu lipseste de langa el; ii asigura un sentiment de siguranta si protectie cand doarme singur;
- evita sa ii dai sa manance cu vreo doua ore inainte de culcare.
Problemele de somn la copilul de 3-6 ani
Etapa prescolara a copilului este lipsita in general de probleme semnificative de somn. Cel mult, copilul mai poate avea cosmaruri sau terori nocturne.
Vor exista probabil si seri in care nu va dori sa adoarma sau nu va putea. Micile episoade de insomnie pot fi favorizate de diversi factori - stres, consumul unor alimente sau bauturi cu cafeina, oboseala etc.
Este recomandat sa investighezi mereu cauzele problemelor de somn si sa ai grija sa il calmezi de fiecare data cand viseaza urat. Nu adormi niciodata langa el. Poate fi o idee buna pe moment, dar copilul se poate obisnui cu aceasta "metoda" si s-ar putea sa devina dependent de tine, pentru a putea adormi.
In cazul in care problemele de somn ale copilului persista, devin o constanta in viata lui si nu reusesti sa descoperi cauzele, este recomandat sa mergi cu el la medic pentru mai multe investigatii.
Temerile copilului
Spaimele cele mai frecvente sunt legate de intuneric si de singuratate. Se pot amplifica si persista pana la 5-6 ani, avand bazele la varsta de 2- 3 ani. Cand copilul este foarte speriat de intuneric, lasa-i la indemana un intrerupator cu ajutorul caruia sa poata aprinde si stinge lumina dupa voie sau lasa-i o lampa aprinsa.
La 6 ani temerile copiilor se concretizeaza in fantome si umbre ascunse pe dupa colturi, dupa usi etc.
Faptele care genereaza astfel de temeri sunt comentariile exagerate si in fata copiilor despre diverse evenimente neobisnuite, "impanate" cu povesti de groaza, filme horror, internarea copilului in spital sau inchiderea acestuia in camera pentru mai mult timp etc. Daca parintii sunt echilibrati si copilul este ferit de sperieturi prea puternice, aceste spaime pot aparea, dar au caracter trecator.
Visele
Dupa parerea lui L. B. Ames, visul isi face simtita prezenta la copilul de aproape 2 ani, iar de la 3 ani copilul incepe sa povesteasca diverse vise pe care si le poate aminti. Aceste povestiri insa pot reprezenta segmente din vise sau pura imaginatie a copilului.
La circa 4 ani, expunerea viselor este imbinata cu evenimente imaginare sau chiar reale, traite de copil. Majoritatea autorilor care au studiat visul sunt de parere ca acestea nu au o baza solida decat dupa 7 ani si raman fidele perioade scurte de timp.
De pilda, este real visul povestit de copil in mod spontan, imediat dupa ce s-a trezit, ulterior intamplarile visate fiind amestecate cu fantezia sau cu realitatea traite de copil.
Aceste vise sunt determinate de sentimentele copiilor de parasire sau de despartire, de teama, de pedepsire, dar nu trebuie sa reprezinte motiv de ingrijorare pentru parinti decat daca se repeta. In acest caz este necesara interventia unui psiholog sau pediatru.
Scrasnirea din dinti si vorbirea in timpul somnului
Se intalnesc adesea asociate. Aceste manifestari apar inainte de varsta de 3 ani si sunt intalnite chiar si la elevi si studenti.
Vorbirea in timpul somnului este in legatura directa cu anxietatea si nelinistile copilului.
Scrasnirea dintilor este explicata prin caracteristici ale oaselor maxilare, iar alteori de unele tulburari cerebrale. K. Abe si M. Shimakawa au aratat - pe baza unor experimente - ca in cazul copiilor care prezentau una dintre aceste tulburari, ea se mentinea la unul dintre parinti pana la varsta adulta.
Ce s-a schimbat si ce nu in rutina de somn a copilului tau prescolar? Cum ai reusit sa ii dezvolti o rutina stabila de somn? Spune-ne trucurile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!
