Copiii sunt spontani si traiesc in prezent. Iar joaca este o parte din trairea momentului, nicidecum o modalitate de a pierde timpul sau de a "umple" o perioada de timp in care nu sunt programate nici un fel de activitati.
Copiii se joaca in mod natural, de cand se nasc. Joaca este pentru copii o modalitate de a invata. In primii doi ani de viata copilul petrece cam jumatate din timpul in care este treaz jucandu-se. In felul acesta isi descopera propriul corp si invata primele notiuni despre emotii. Tot prin joaca descopera mediul inconjurator, afla cum functioneaza obiectele.
Joaca este esentiala si pentru dezvoltarea fizica a copilului. De cele mai multe ori, mai ales in primii ani de viata, copiii nu se joaca singuri. Au nevoie de prezenta unui adult, de preferat mama sau tata. Iar atunci cand acestia lipsesc, copiii ii cheama cu insistenta si ii angajeaza in jocul lor. Cercetarile au aratat ca bebelusii ai caror parinti raspund invitatiei si se joaca cu ei au un vocabular mai bogat si cunosc mai multe despre lumea inconjuratoare comparativ cu micutii care se joaca singuri.
Tot prin joaca copiii socializeaza si invata primele notiuni despre cum functioneaza relatiile sociale, ce inseamna sa conduci si sa fii condus, ce inseamna negocierea sau cooperarea. In plus, jocul liber reduce stresul. Daca, spre exemplu, o fetita merge la medic si acesta ii face o injectie, intoarsa acasa, fetita "face injectii" tuturor papusilor. Este felul ei de a arata experienta prin care a trecut, de a o tine minte, de a se elibera de sentimentele de teama pe care le-a trait.
E bine sa ii lasam sa se plictiseasca
Copiii au nevoie sa se joace cu obiecte reale, pe care sa le manuiasca, sa le arunce, sa construiasca cu ele. Acestea ii ajuta mai mult decat jocul pe tableta, telefon sau consola. In plus, micutii nu au nevoie de locuri speciale pentru joaca si nici de activitati structurate si organizate de adulti. E bine sa se joace si sa invete in lumea in care traiesc, in jurul lor, atunci cand simt ei nevoia.
Mai mult, e de preferat sa ii lasam sa se plictiseasca, pentru ca in felul acesta inventeza ce sa faca, gasesc singuri cum si cu ce sa se joace. Iar astfel isi dezvolta imaginatia si creativitatea. Si e important de retinut ca nevoia de joaca se mentine chiar si atunci cand copiii incep sa mearga la scoala.
Joaca, semn de dezvoltare psihica normala
Din perspectiva psihologica, joaca este este un semn de sanatate, un indicator de dezvoltare fizica si psihica a copiilor. Joaca este considerata modalitatea prin care cei mici isi structureaza experientele si, implicit, isi structureaza personalitatea.
Atunci cand un copil isi pierde interesul pentru joaca inseamna ca este bolnav, ca se intampla ceva cu el. Poate fi un indicator de depresie. De asemenea, absenta capacitatii de a se preface, de a prelua alte roluri in joc (cum ar fi joaca "de-a pompierii", "de-a mama si de-a tata") este intalnita in cazurile de autism.
In plus, copiilor carora parintii le incarca programul peste posibilitatile lor de a face fata nu mai au timp sa se joace. Iar aceasta situatie le declanseaza celor mici o continua stare de frustrare care se manifesta prin agitatie si neastampar, ceea ce pe termen lung poate duce la dezvoltarea unei forme de ADHD.
