In cazul mutismului selectiv, copiii inceteaza brusc sa mai vorbeasca intr-un anumit context, de obicei la scoala sau intr-un alt context social. Este o tulburare anxioasa care implica o dificultate persistenta de a vorbi in situatii in care, din punct de vedere social, se asteapta sa vorbim, fiind capabili sa vorbim in alte situatii.
Potrivit unui studiu din 2020, publicat in Chilean Journal of Childhood and Adolescent Psychiatry and Neurology, prevalenta tulburarii in studiile internationale, efectuate pe copii cu varste cuprinse intre patru si sapte ani, variaza intre 0,7 si 2%. S-a constatat ca aceasta prevalenta este mai mare in cazul femeilor decat in cazul barbatilor, la fel cum se intampla cu majoritatea tulburarilor de anxietate.
Ce este mutismul selectiv
Mutismul selectiv este clasificat ca fiind o tulburare de anxietate si, potrivit studiului citat, apare de obicei inainte de varsta de cinci ani si cel mai frecvent intre doi ani si jumatate si patru ani.
Principala tulburare consta in esecul constant de a vorbi in situatii sociale specifice in care exista o asteptare de a vorbi (de exemplu, la gradinita, la scoala), in ciuda faptului ca micutul vorbeste in alte situatii. Acest lucru este stipulat in manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale.
Aceasta tulburare interfereaza cu realizarile educationale ale copilului si dureaza cel putin o luna. Cu toate acestea, aceasta luna nu ar trebui sa fie prima luna de scoala, deoarece atunci se intelege ca se poate datora adaptarii scolare si nu mutismului selectiv.
Aceasta incapacitate de a vorbi nu poate fi atribuita altor cauze, cum ar fi lipsa de cunostinte sau lipsa de confort cu limba (cum ar fi in cazul copiilor care se muta intr-o alta tara si nu cunosc limba).
De asemenea, nu se explica nici prin prezenta altor tulburari, cum ar fi o tulburare de comunicare (de exemplu, balbaiala), o tulburare din spectrul autist, schizofrenia sau o tulburare psihotica.
Tulburari asociate cu mutismul selectiv
Conform studiului citat mai sus, copiii cu mutism selectiv manifesta adesea si alte tulburari asociate cu mutismul, cum ar fi:
- Tulburari de anxietate (de exemplu, fobia sociala), in 65-100% din cazuri.
- Tulburare de anxietate de separare (17 pana la 32%).
- Fobii specifice (30-50%).
- Tulburari de comunicare (50%).
- Tulburari de eliminare (encopresis sau enurezis), (16 pana la 29%).
Cauzele mutismului selectiv
Nu exista o cauza unica care sa explice mutismul selectiv, dar la originea sa regasim un grup de factori precum:
1. Genele si temperamentul
Conform dovezilor stiintifice disponibile, unele gene ar putea fi implicate in aparitia tulburarii. Si, pe de alta parte, marea majoritate a copiilor cu mutism selectiv au in familie antecedente de a fi suferit de aceasta tulburare, timiditate extrema sau probleme de anxietate.
2. Influente de mediu
In cazul copiilor care au probleme scolare, evenimente traumatice, parinti controlori sau supraprotectori, creste probabilitatea de a manifesta mutism selectiv.
3. Factori de neurodezvoltare
Acestia includ probleme de limbaj sau de vorbire, avand o intarziere generala de dezvoltare sau avand anumite anomalii neurologice.
Cum sa ajuti un copil cu mutism selectiv?
In primul rand, va fi important ca o echipa specializata, inclusiv un psiholog clinician pentru copii, sa poata evalua copilul si sa-i ofere un tratament adecvat.
Tratamentul psihologic include, de obicei, expunerea treptata la situatii sociale, tehnici de relaxare si tehnici de modelare si automodelare, astfel incat copilul sa isi repete comportamentul prin recrearea situatiei care ii inhiba vorbirea.
Tratamentul psihologic include, de obicei, expunerea treptata la situatii sociale, tehnici de relaxare si tehnici de modelare.
Pe de alta parte, exista cateva linii directoare pe care parintii le pot aplica:
- Incurajarea socializarii fara a-i presa pe copii. Astfel, este important sa cream situatii sociale in care copilul sa poata interactiona.
- Nu supraprotejati copilul si nu intariti inhibitia vorbirii. Cu alte cuvinte, creati-i oportunitati de a vorbi si de a interactiona cu ceilalti, astfel incat sa poata capata incredere in sine.
- Intarirea stimei de sine a copiilor.
- Oferirea sigurantei si sprijinului neconditionat.
- Nu judecati niciodata copilul. Daca acesta se simte singularizat, va simti mai multa anxietate, ceea ce va alimenta problema.
FOTO: freepik.com