Cand spunem despre un copil ca este impulsiv ne grabim sa completam ca a luat aceasta trasatura de la unul dintre parinti. Impulsivitatea la copii poate fi, insa, modalitatea lui de a trage, instinctiv, un semnal de alarma.
Ce este impulsivitatea
Impulsivitatea repreyinta tendinta de a actiona fara a te gandi prea mult inainte. Este o inclinatie de a reactiona inainte de a analiza posibilele urmari. Formele impulsivitatii sunt diferite la copii in functie de varsta si in spatele reactiilor impulsive pot fi probleme mai mari, intre care ADHD.
Cum recunosti impulsivitatea la copii
Semnele de impulsivitate pot fi usor confundate cu alte probleme comportamentale. Un copil impulsiv va avea des urmatoarele comportamente:
• intrerupe conversatiile altora
• nu reuseste sa stea linistit la masa
• smuceste jucariile sau le rupe
• este incapabil sa stea mai mult timp in acelasi loc pentru a duce la capat o activitate
• se ciocneste/imbranceste cu altii copii intentionat in timp ce se joaca
• se catara exagerat de mult pe mobila si sare
• se accidenteaza des
• creeaza des probleme/conflicte
• vorbeste foarte mult
• da semne evidente de nerabdare.
Cum gestionezi un copil impulsiv
Daca ai un copil impulsiv ai nevoie de o strategie pe care sa o pui in aplicare imediat atunci cand observi semnele ce prevestesc o reactie tipica lui.
Ajuta-l sa identifice comportamentele impulsive si sa le inteleaga. Cand le observi, atrage-i atentia cu calm si incercati sa preveniti izbucnirile.
Arata-i ca apreciezi efortul de a-si controla impulsurile, lauda si recompenseaza comportamentele dezirabile. Discutati despre cum il fac sa se simta anumite comportamente si despre cum ii fac pe altii sa se simta.
Incearca sa afli ce determina anumite comportamente cu ajutorul dialogului. Impulsivitatea unui copil poate fi si o modalitate prin care incearca sa atraga atentia. Schimbarile bruste de comportament, izbucnirile uneori agresive pot fi semnul unei carente afective. Daca impulsivitatea este insotita de lipsa de incredere in el si in alte persoane, de o slaba dezvoltare a limbajului si a abilitatilor de socializare, de atacuri de panica si de dificultati in exprimarea sentimentelor si controlul emotiilor, este posibil sa aveti de a face cu un sentiment de abandon. Carenta afectiva il face pe copil sa se simta neiubit, ceea ce pentru el este egal cu abandonul. Incercati sa identificati daca are sau nu motive sa se simta astfel si, daca este cazul, corectati lucrurile care au generat suferinta.
Copilul nu creste sanatos doar cu mancare, ci si cu multa, multa dragoste, insa in societatea actuala ramane tot mai putin timp pentru dovezile de afectiune. Cand vii obosit de la serviciu, iar copilul vrea sa iti povesteasca ce a facut la gradinita sau la scoala, ori vrea sa va jucati impreuna, s-ar putea sa nu mai ai starea si rabdarea necesara si il amani sau, si mai rau, il ignori. Rezultatul? Copilul va simti ca nu primeste atentie din partea ta, se va simti neglijat si neiubit.
FOTO: Freepik
