Pentru multi parinti, una dintre cele mai dificile experiente este sa vada copilul plangand la usa scolii si refuzand sa intre in clasa. Aceasta reactie poate avea multiple cauze si este important sa intelegem cum putem sa ii ajutam sa depaseasca aceste momente de anxietate. Specialistii in psihologia copilului sugereaza mai multe metode eficiente pentru a gestiona aceasta situatie delicata.
Cauzele plansului si refuzului de a intra in clasa
Exista mai multe motive pentru care copiii plang sau refuza sa intre in clasa. Conform Dr. Jennifer Swindell, psiholog specializat in dezvoltarea copilului, anxietatea de separare este una dintre cauzele principale, in special la copiii mai mici, care inca se adapteaza la ideea de a petrece timp departe de parinti. Alti factori includ frica de esec, presiunea academica, lipsa de incredere in sine sau dificultatea de a se integra in colectiv.
Dr. Lawrence Cohen, autorul cartii Playful Parenting, subliniaza ca frica de necunoscut si schimbarile bruste in rutina zilnica pot intensifica anxietatea copilului. Unii copii se confrunta si cu probleme de socializare, ceea ce poate determina o reticenta in a participa la activitatile din clasa.
Sfaturi de la specialisti: Cum sa gestionezi situatia
1. Empatizeaza cu sentimentele copilului
Primul pas este sa validezi emotiile copilului. Dr. Laura Markham, expert in parenting si fondatoarea Aha! Parenting, sugereaza ca este important sa ii spui copilului ca intelegi cum se simte: „Este normal sa te simti nervos sau trist uneori cand trebuie sa te desparti de mine”. Acest lucru il ajuta sa inteleaga ca emotiile sale sunt normale si ca nu este singur in acest proces.
2. Creeaza o rutina zilnica stabila
Copiii se simt mai in siguranta si mai increzatori atunci cand au o rutina predictibila. Potrivit unui studiu publicat in Journal of School Psychology, copiii care urmeaza o rutina stabila de dimineata sunt mai putin anxiosi cand ajung la scoala. Asigura-te ca rutina de dimineata este calma si placuta, pentru a reduce nivelul de stres inainte de plecare.
3. Exerseaza separarea prin joc
Dr. Lawrence Cohen sugereaza folosirea jocurilor pentru a exersa despartirile temporare. Jocurile de rol, cum ar fi „de-a plecarea la scoala”, pot ajuta copilul sa se obisnuiasca cu ideea de a pleca de acasa. In acest mod, despartirea de parinti nu mai pare atat de coplesitoare, iar copilul poate invata sa gestioneze mai bine emotiile.
4. Construieste relatii pozitive cu profesorii
Profesorii joaca un rol crucial in adaptarea copilului la scoala. Dr. Amanda Mergler, expert in educatia copiilor, recomanda sa faci o legatura intre copil si profesor, astfel incat acesta sa se simta mai confortabil in clasa. O intalnire neoficiala cu profesorul, intr-un cadru relaxat, poate ajuta copilul sa se familiarizeze cu mediul de invatare si sa dezvolte incredere in cadrul scolar.
5. Ajuta-l sa formeze prietenii
O alta solutie recomandata de Dr. Swindell este incurajarea interactiunilor sociale. Copiii care au prieteni la scoala sunt mai entuziasmati sa participe la activitatile scolare. Organizarea de intalniri de joaca sau participarea la activitati extracurriculare poate facilita dezvoltarea unor relatii pozitive cu colegii.
6. Practica respiratia si relaxarea
Tehnicile de relaxare, cum ar fi respiratia profunda, pot ajuta copilul sa isi controleze anxietatea. Dr. Markham recomanda ca parintii sa ii invete pe copii sa inspire adanc si sa expire lent inainte de a intra in clasa, pentru a calma tensiunea. Aceasta este o tehnica simpla, dar foarte eficienta pentru reducerea stresului.
7. Ofera-i recompense pozitive
Recompensele pozitive pot functiona ca un stimulent puternic. Conform cercetarilor publicate in Child Development Journal, copiii care primesc recompense simbolice pentru comportamentele pozitive (cum ar fi intrarea in clasa fara plans) sunt mai predispusi sa repete aceste comportamente. Ofera laude si incurajari atunci cand copilul face progrese.
Cand este nevoie de ajutor specializat?
Daca copilul continua sa planga si refuza sa intre la scoala pe o perioada extinsa de timp, poate fi indicat sa cauti ajutor de la un specialist. Psihoterapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit eficienta in reducerea anxietatii si a problemelor legate de separare la copii. Un psiholog poate ajuta copilul sa identifice si sa gestioneze fricile care stau la baza refuzului de a intra in clasa.
Plansul si refuzul de a intra in clasa sunt comportamente frecvente la copiii mici, dar cu sprijinul potrivit, pot fi gestionate eficient. Fie ca este vorba de intelegerea si validarea emotiilor copilului, exersarea despartirii prin jocuri, sau stabilirea unei rutine, interventiile corecte pot ajuta copilul sa isi depaseasca anxietatea si sa se bucure de experienta scolara. Daca problemele persista, consultarea unui specialist poate fi solutia potrivita pentru a facilita tranzitia copilului catre o viata scolara echilibrata.
Copiii au nevoie de mai multa independenta
Irina Vasile, profesor pentru invatamantul primar la Ploiesti, a subliniat ca astfel de situatii se intalnesc frecvent la copiii care nu au frati sau care sunt in centrul atentiei familiei.
Ea a sugerat parintilor sa ofere mai multa independenta copiilor, indemnandu-i "sa-i lase sa fie, sa nu-i mai tina de mana la fiecare pas". O solutie din experienta sa personala implica gasirea unor activitati speciale la scoala: „Ca sa nu mai planga, i-am spus: Stii, in fiecare zi la scoala facem ceva special. Vrei sa-ti uimesti parintii? Hai sa descoperim ce am facut noi astazi ca sa-i facem sa spuna ‘wow’ acasa.”
In acelasi timp, a discutat cu parintii, sugerandu-le sa ii incurajeze pe copii sa gaseasca ceva uimitor in fiecare zi la scoala, astfel incat sa se concentreze pe acest aspect si sa uite de emotii.
"E dificil de gestionat. Aici, am avut in mai multe promotii cazul asta de copil. Au o sensibilitate deosebita. In general se manifesta la copiii care nu au frati sau care sunt centrul atentiei familiei. Pentru a nu mai plange eu i-am spus: stii, in fiecare zi, la scoala, facem un lucru special. Vrei sa ii uimesti pe parintii tai? Hai sa vedem ce am facut noi special astazi, sa zica wow mama acasa. In paralel, vorbim cu parintii: spuneti-i ca in fiecare zi trebuie sa descopere un wow, ca sa-si dea seama daca ei au avut parte de asta cand au fost elevi. Si, straduindu-se sa descopere ceva nou, ceva cu care sa-si uimeasca parintii, uita emotia si intra intr-un alt fagas. Si mai e ceva. De obicei pe cel care e foarte emotionat il rog sa ma ajute sa gestionez o relatie tensionata cu un coleg de-ai lui. Ii zic: cum ai face in locul meu? Si atunci eu ca profesor reusesc sa detensionez (…) dar parintii trebuie sa invete sa le dea autonomie si sa-i lase sa fie. Sa nu-i mai coboare treapta de manuta, ca stie sa coboare si singur, ca daca se impiedica o data, a doua oara va sti sa se fereasca.”
Surse: raisingconnectedkids.com.au, www.edupedu.ro
Sursa foto: freepik
