Daca stai bine sa te gandesti la copilarie si la primele saptamani petrecute la scoala, este posibil sa-ti aduci aminte ca nu a fost foarte usor sa-ti faci prieteni. Unii copii au avut norocul de a nimeri in aceeasi clasa cu alti copii, in schimb, altii au avut si-au facut rapid prieteni. Dar, in realitate, nu este atat de usor sa-ti faci prieteni buni in scoala primara.
Uneori, prietenia se dezvolta prin interese comune si activitati extracurriculare. Dar prieteniile care rezista in timp sunt cele care contribuie la imbunatatirea ambelor vieti prin simtul umorului, empatie, onestitate, loialitate, incredere si respect reciproc.
Ce este normal din punct de vedere al dezvoltarii?
Din punct de vedere psihologic, exista cinci stadii ale competentei sociale care influenteaza formarea prieteniei:
- prima etapa (intre trei si sapte ani) implica o prietenie de moment cu oricine se afla in imediata apropiere
- stadiul doi (intre patru si noua ani) implica o prietenie unidirectionala cu cineva care ne poate ajuta sa ne atingem propriile obiective
- etapa a treia (sase pana la 12 ani) implica o prietenie reciproca, dar numai in conditii specifice
- stadiul patru (11-15 ani) implica o prietenie stransa si de sprijin reciproc
- stadiul cinci (de la 12 ani pana la varsta adulta) implica o prietenie care respecta autonomia fiecarui individ, chiar daca pot impartasi interese similare si sentimente mai profunde.
Dintr-o perspectiva sociologica, prietenia nu este o serie de cercuri determinate biologic pe care copiii ar trebui sa le parcurga in ordine secventiala. Copiii apeleaza la strategii sociale pentru a rezista sau pentru a-si crea prietenii. Ei nu imita pur si simplu socializarea adultilor.
Avand in vedere o astfel de complexitate in formarea prieteniei, nu este surprinzator faptul ca multi parinti sunt preocupati de modul in care copiii lor pot lega prietenii de calitate in scoala primara. Mai ales ca cercetarile au descoperit o legatura pozitiva intre prieteniile de inalta calitate si rezultate scolare mai bune. De asemenea, acestia resimt mai putin stresul provocat de excluderea colegilor.
Prin urmare este important ca parintii, dar si profesorii, sa-i ghideze pe copii cand vine vorba despre prietenii.
Ce pot face parintii
Nu exista o formula magica, dar exista cateva strategii generale bazate pe dovezi care s-au dovedit a ajuta la formarea prieteniei, fara riscul de "bonsai parenting" (in care parintii isi ingrijesc excesiv copiii) sau de "invelire cu bule" a copiilor. Acestea includ:
- trimiterea copilului la o scoala mai diversa din punct de vedere cultural, unde niciun grup etnic nu reprezinta majoritatea populatiei si unde exista un risc mai mic de vizibilitate si de victimizare intre colegi
- incurajarea copilului sa participe la activitati extracurriculare in cadrul scolii, cum ar fi sportul, artele, etc.
- organizarea de intalniri la locul de joaca alaturi de colegii care sunt competenti din punct de vedere social si au interese similare cu cele ale copilului
- sprijinirea propriilor strategii ale copilului pentru a-si face prieteni la scoala, cum ar fi observarea colegilor, formularea sau acceptarea cererilor de joaca, initierea sau participarea la cluburi sau echipe si interventia pentru a-i include si pe ceilalti.
Ce pot face profesorii
Avand in vedere timpul mare pe care elevii il petrec la scoala, profesorii au si ei un rol de jucat in sprijinirea elevilor pentru a crea si mentine prietenii pozitive prin:
- predarea explicita a abilitatilor interpersonale, cum ar fi exprimarea opiniilor in mod constructiv, respectarea diferentelor si grija fata de sentimentele celorlalti
- oferind timp, spatiu si oportunitati pentru ca elevii sa lucreze sau sa se joace cu altii, sa identifice noi prieteni si sa isi mentina propriile prietenii existente
- fiind constienti de cultura colegilor si atenti la schimbarile, tensiunile si excluderile din grupurile de prietenie ale elevilor din clasa sau de pe terenul de joaca
- creand un spatiu sigur in care copiii pot discuta probleme legate de prietenie, cum ar fi "ora de dirigentie" periodica.
FOTO: pexels.com
