Lumea s-a schimbat, nu mai e ca atunci cand eram noi copii. Noi amenintari precum internetul fac ca agresorii sa fie mult mai mobili si sa-si pastreze mai usor anonimatul decat inainte. Intre timp, numarul crescut de copii agresati, cresterea puterii gastilor si a benzilor pe baza unui sistem de justitie din ce in ce mai slabit, dau parintilor o multime de motive de ingrijorare.
Dar vestea buna este ca in lupta voastra pentru siguranta copiilor vostri, lupta care cere efort si preocupare continua, nu sunteti singuri. Si nu trebuie sa va trimiteti copiii singuri in lume si complet neprotejati. Poate ca nu exista o stiinta despre cum sa tinem copiii in siguranta, dar exista cateva principii de baza si cunostinte pe care vi le puteti insusi si care va pot ghida in aproape orice situatie. Daca veti reusi sa priviti riscul de undeva de sus, sa recunoasteti semnalele de alarma si sa faceti alegeri corecte, atunci veti avea copiii si familia in siguranta.
7 cai de atingere a deplinei sigurante a familiei
Nu exista cuvinte care sa poata descrie sentimentele pe care le traim cand ne luam pentru prima data copilul in brate. Un amestec de mandrie brusca, uimire, confuzie, teama si iubire neconditionata ne coplesesc dintr-o data.
Unii dintre noi aleg la inceput un stil parental pe care multi l-ar numi "peste-masura-de protectiv". Avem o nevoie atat de coplesitoare sa ne protejam copiul, incat arareori lasam pe cineva sa-l ia in brate, chiar din familie fiind, de teama sa nu cumva sa-l scape. Petrecem uneori ore in sir privindu-l muti de uimire. Putem sa-i auzim scancetele cu mult inaintea oricui. Putem prezice cand se va simti rau, suparat sau necomfortabil. Cum incepe sa planga, fugim langa el.
Ne dorim mai mult ca orice ca copilul nostru sa fie in siguranta, si trebuie sa fim siguri ca facem totul ca sa i-o asiguram. Pentru asta trebuie sa invatam despre comunitatea noastra, despre riscurile pe care copilul nostru va trebui sa le infrunte intr-o zi si despre ce am putea face ca sa il protejam.
Prea adesea auzim comentarii zdrobitoare de la parinti, de genul:
- Cum s-a putut intampla asa ceva? Il cunosteam, sau cel putin credeam ca il stiu. Parea o persoana asa draguta…
- Copilul meu e foarte destept, si am revazut cu el regulile de siguranta de atatea ori! Stie ca nu trebuie sa vorbeasca cu strainii: Dar e atat de prietenos. I-am spus sa nu mai fie asa. Nu m-a ascultat. De ce n-a facut-o?
- Ii cunosc prietenii - ma rog, pe majoritatea. Ii cunosc profesorul. Merge la acea scoala de cand era la gradinita. De ce nu l-au supravegeat, de ce n-au avut grija de el?
- Tinem computerul in living asa ca o putem vedea pe fiica noastra in timp ce e on-line. Nu inteleg intotdeauna ce face ea acolo, dar mereu imi spunea sa fiu linistita, ca nu e mare lucru. N-am avut nici cea mai mica idee… cum as fi putut avea?
- Mi-a spus ca pleaca acasa la o prietena. Asta a fost acum 3 zile. Nu am intrebat-o la ce prietena. Am zis ca nu e treaba mea. In fond, are 17 ani.
- Parea o doamna atat de de treaba. Avea si ea doi copii. Casa era curata si ea atat de draguta. Nu inteleg cum le-a putut face asta copiilor mei.
Exista multa confuzie legata de ce trebuie sa faci pentru a fi o familie sigura, iar parintii au nevoie de directii clare si de focus pozitiv si proactiv asupra copiilor lor.
Familiile sigure sunt intarite de cunoastere, nu ingenuncheate de frica
Ele nu aleg sa ignore sau sa nege potentialele pericole; in loc de asta, invata tot ce se poate despre acestea. Cunoasterea da putere. Cu cat stii mai multe despre ce si cum ceva s-a intamplat, ce a mers rau, si cum ar fi putut fi prevenit, cu atat vei fi mai pregatit.
Exista parinti care traiesc intr-o permanenta teama pentru siguranta copiilor lor, si asta le afecteaza toate deciziile. Ii ingrozesc ororile pe care le vad zilnic in media si sunt decisi sa-si apere copiii cu orice cost. Aplaud devotamentul lor. Insa prea multa frica te va face sa nu mai vezi adevaratele semnale de alarma care apar in cazul situatiilor sau oamenilor cu adevarat periculosi, facandu-te in final sa iei decizii proaste. Daca te vei lasa coplesit de frica, vei deveni incapabil sa-ti protejezi cu adevarat copiii.
Singurul lucru de care trebuie sa te temi cu adevarat este de ceea ce nu intelegi.
Daca poti vedea pericolul si intelege amenintarile pe care le are copilul tau de infruntat, poti sa fii pregatit pentru ele. Daca le ignori, te vor lovi din spate cand te astepti mai putin si vei ramane doar cu raspunsul reactiv, din gama "tinem pumnii stransi si speram ca nimic rau nu se va intampla".
Sa fim onesti, sunt din ce in ce mai multe cazuri tragice raportate in media, unele cu detalii pe care sincer cred ca ar trebui sa le cunoasca doar politia. Parintii responsabili, interesati de siguranta ar trebui sa invete despre aceste pericole, dar nu sa se focuseze asupra detaliilor horror. Ceea ce trebuie sa faca atunci cand afla despre astfel de cazuri, este sa incerce sa se concentreze pe gasirea acelui moment cheie din povestire care ar fi putut schimba cursul evenimentelor.
Un parinte responsabil este capabil sa estimeze, sa prezica ca ceva va merge rau cu aceeasi usurinta cu care stie, simte, ca fiul/fiica sa are nevoie de el. Sa fii capabil sa prezici cand binele devine rau este o abilitate naturala pe care toti o avem si care trebuie cultivata. Acel "declic" care ne ajuta sa recunoastem semnalele de alarma trimise de persoane, locuri si lucruri. Un parinte responsabil este acela care este capabil sa deosebeasca adevaratul pericolul de simple spaime, acela care este capabil sa prezica pericolul si sa previna tragedii.
Acel parinte esti TU!
Oferiti copilului Dvs protectie prin Sistemul MySafeKid de Alarmare in Caz de Disparitie.
