Cand copilul tau te minte, devii furios si iei lucrurile personal. Si asta pentru ca te doare. Simti ca nu mai poti avea incredere in propriul tau copil. Fara sa vrei, il cataloghezi drept o persoana rea si te razbuni pe el, facandu-i morala si pedepsindu-l. Oare sunt aceste metode eficiente? Ce ai putea sa faci diferit, pentru a insufla copilului tau valori autentice, precum corectitudinea si sinceritatea?
De ce minciuna provoaca atata furie, durere si ingrijorare pentru parinti?
Copiii invata de la alti copii si de la mass-media. Aceasta realitate ii face pe parinti sa se simta nesiguri si nepuntinciosi, deoarece nu pot controla informatiile si ideile cu care copiii lor vin in contact.
Cand propriul tau copil te minte iar si iar, incepi sa-l percepi ca find siret. Simti ca te lucreaza "pe la spate", ca te submineaza si asa ajungi sa crezi ca ai un copil "rau". Inconstient, pui semnul egal intre ideea ca "minciuna este rea" si afirmatia "mincinosii sunt rai". Aceasta perceptie nu face altceva decat sa promoveze mai multe minciuni.
Cu siguranta, parintii trebuie sa-si invete copiii sa-si asume responsabilitatea pentru minciunile lor. Insa greseala pe care o fac multi adulti este ca sa ii invinuiasca pe copii pentru minciuna. Daca copilul tau crede ca tu il consideri "rau", va ascunde si mai mult adevarul, pentru ca nu vrea sa fie rau. Chiar daca mint, copiii nu vor sa-si dezamageasca parintii.
Ce se intampla in mintea unui copil atunci cand isi minte parintii?
Copiii stiu ca minciuna este interzisa, dar ei nu o vad ca pe un lucru rau. Perceptia copiilor asupra minciunii este diferita de cea a adultilor. Un copil stie ca nu este bine sa manance o gustare bogata in zahar, din motive de sanatate, dar in mintea lui se nasc intrebari puerile: "Ce rau se poate intampla daca fac lucrul asta? Sufera cineva?".
Copiii nu percep minciuna ca fiind dureroasa. In mintea lor, se produce un conflict intre doua sisteme de valori diferite care interactioneaza: sistemul de valori al familiei, care spune ca este imoral sa minti, si sistemul de valori al copilului, care spune ca nu e cazul sa facem tevatura, din moment ce nu sufera nimeni. Astfel, copilul isi rationalizeaza actiunile si isi justifica comportamentul prin faptul ca nu raneste pe nimeni. Rezultatul este o situatie necinstita. O minciuna.
In cazul adolescentilor, mizele sunt mult mai mari, dar gandirea de baza ramane aceeasi. Adolescentii fumeaza si beau, spunandu-si in sinea lor ca nu ranesc pe nimeni. Ei se raporteaza fie la cercul de prieteni care fumeaza si care nu ranesc pe nimeni, fie la proprii parinti care beau si care nu au neaparat o problema cu alcoolul. Prin urmare, copilul se simte indreptatit sa creada ca are situatia sub control. El stie ca este interzis sa consumi droguri si alcool, insa nu vede partea rea, imorala si ilegala a lucrurilor si nici nu rationalizeaza faptul ca isi face parintii sa sufere.
Cum ii invatam sa renunte la minciuni?
In primul rand, nu da copilului senzatia ca te poate controla prin minciuni. Daca el este suparat pe tine, se simte frustrat ori neputincios si a constatat ca minciunile ii dau putere asupra ta, va folosi mereu aceasta strategie pentru a-si mentine pozitia de putere. Iti va ascunde informatii si va minti prin omisiune, oridecateori vei incerca sa afli adevarul. Iti va da doar mici detalii si asta il va face sa se simta puternic. Este o capcana in care pica multi parinti, care bat moneda pe sinceritate in mod exagerat.
Nu subestima puterea culturii la care adera copiii si adolescentii. Este o cultura foarte puternica si care exercita o mare presiune asupra lor. De aici si dorinta uriasa de a se integra, de a fi "in ton cu ceilalti". Chiar daca se simt vinovati atunci cand isi mint parintii, copiii ajung in final sa gandeasca ca adultii nu ii inteleg si ca lucrurile nu stau chiar asa de rau.
Parintii trebuie sa se astepte cumva la faptul ca vor fi mintiti. Este inevitabil. Copiii se entuziasmeaza foarte usor, sunt imaturi si nu inteleg cat de dureros este pentru cineva sa fie mintit. Ei au tendinta de a distorsiona adevarul tocmai pentru ca sunt copii si se simt atrasi in mod natural de entuziasm.
Evita sa ii faci morala unui copil pentru ca a mintit. Intreaba-l doar ce a crezut ca realizeaza, apoi arata-i ca minciuna nu este o cale de rezolvare a problemei. Fii ferm. Nu este bine sa minti, pentru ca ii faci pe altii sa sufere, si la voi in casa se spune doar adevarul. Trateaza minciuna ca pe o problema tehnica. Ai mintit, ai incalcat regulile, acum suporta consecintele.
Pune-te in pielea unui politist de circulatie, care da amenzi pentru depasirea vitezei. Politistul nu va sta niciodata sa iti ceara explicatii si nici nu se tine dupa tine pana acasa sa iti faca morala. Ai depasit viteza legala, suporti consecintele. Aceeasi strategie o poti folosi si cu un copil care a spus o minciuna, a distorsionat realitatea sau a omis sa iti spuna tot adevarul.
El trebuie sa suporte consecintele faptului ca a mintit. La prima minciuna, il trimiti cu o ora mai devreme la culcare. A doua oara, ii confisti telefonul pentru o zi. A treia oara, ii iei telefonul pentru doua zile sau ii interzici sa foloseasca calculatorul.
Aceste consecinte pot face copilul sa se simta inconfortabil sau pot sa nu schimbe nimic in atitudinea lui. Ideea este sa retina ca orice minciuna atrage o consecinta neplacuta. Este alegerea lui daca vrea sa "plateasca" pentru minciunile sale repetate.
