Tulburarile de personalitate nu pot fi diagnosticate inainte de varsta de 18 ani, insa simptomele acestora se pot declansa in copilarie.
Pentru a analiza aceste simptome, este important sa se tina cont de stadiul de dezvoltare al copiilor si adolescentilor. De asemenea, este important sa se faca distinctia intre ceea ce este de asteptat si ceea ce nu este de asteptat in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla micutii.
In timpul copilariei, trebuie sa acordam importanta stilului de atasament si relatiilor de legatura cu copiii, deoarece de acest lucru va depinde dezvoltarea corecta a personalitatii lor.
Cand vorbim despre atasament, ne referim la nevoia copiilor de a avea o legatura emotionala si de apropiere fata de parinti sau de ingrijitorii primari. Acest lucru este stabilit in primii ani de viata ai copiilor.
In functie de stilul nostru de atasament, vom dezvolta un mod de a relationa cu ceilalti, iar acest lucru este ceea ce numim relatii de atasament. Este important sa le raportam pe amandoua la etapele de dezvoltare emotionala a copiilor.
Etapele dezvoltarii emotionale a copiilor
Exista patru etape importante in dezvoltarea emotionala a copiilor:
1. Copilaria timpurie: de la sarcina pana la varsta de 7 ani.
2. A doua copilarie: de la 7 la 10 ani.
3. Adolescenta timpurie: intre 10 si 15 ani.
4. Adolescenta: intre 15 si 18 ani.
In functie de stadiul evolutiv in care se afla copilul, acesta va actiona intr-un fel sau altul, iar modul in care actioneaza va fi intotdeauna legat de continuumul dependenta-independenta.
Cand copilul se afla in prima copilarie, este complet dependent de parintii sai sau de figurile primare, iar supravietuirea sa depinde de ei. In aceasta etapa, parintii joaca un rol important, deoarece ei vor fi sursa lor de reglare emotionala.
In aceasta etapa, copiii cauta siguranta parintilor pentru a explora lumea, adica pentru a fi protejati si supravegheati de la o anumita distanta. Daca nu este asa, intram in supraprotectie.
Cand copiilor le este frica, au nevoie de un loc in care sa se refugieze si in care sa se simta protejati si linistiti. Cand parintii nu sunt capabili sa le ofere acest lucru copiilor lor, incep sa apara problemele. In acest fel, trebuie sa stim ce se asteapta de la copii in fiecare moment evolutiv pentru a putea detecta orice problema in viitor.
Rupturile dintre parinti si copii duc la tulburari de personalitate
In momentul in care parintii nu ofera un mediu favorabil pentru dezvoltarea corecta a unui copil apar problemele. Iata care sunt cele mai mari greseli pe care le fac parintii si care duc la tulburari de personalitate:
1. Cand copiii sunt supraprotejati si capacitatea lor de a explora lumea este limitata, sunt impiedicati sa devina independenti. Parintii le transmit o viziune a lumii ca pe o amenintare, ceea ce am putea numi un atasament nesigur si anxios.
2. Dupa faza de explorare, copiii cauta refugiu la parinti, dar daca acestia nu stiu cum sa ii ajute sa isi regleze emotiile si sa ii protejeze, caderea emotionala ii va conduce pe copii la dezvoltarea unui atasament nesigur si evitant.
3. Atunci cand copiii nu au la dispozitie nici o baza sigura, nici un refugiu, avem de-a face cu familii in care exista rele tratamente, abuzuri sau orice alt tip de violenta. Copiii cauta apropierea emotionala a parintilor lor, dar, in acelasi timp, acestia reprezinta o amenintare pentru ei. Astfel, se formeaza doua circuite opuse: atasament si aparare in acelasi timp, motiv pentru care se dezvolta atasamentul dezorganizat.
In momentul in care apar aceste rupturi de atasament, copiii si adolescentii experimenteaza o stare ridicata de angoasa si anxietate din cauza lipsei de control in relatia cu parintii lor. Acest lucru ii determina sa stabileasca diferite strategii pentru a putea reveni la un echilibru emotional, iar acestea sfarsesc prin a fi daunatoare.
Comportamentul normal ar fi acela de a evita ceea ce le face rau. Problema apare atunci cand le este frica de parintii lor. In acest moment, sistemul de atasament si de aparare este activat in acelasi timp. Adesea, pentru a-si recapata acest echilibru emotional, copiii dezvolta anumite tipare de personalitate, precum:
- Personalitate narcisista - apare atunci cand copiii dezvolta putina empatie si isi pun propriile nevoi inaintea celorlati.
- Personalitate grijulie - aceasta personalitate apare atunci cand copiii invata ca nevoile lor nu sunt importante pentru parinti, iar acest lucru se generalizeaza in relatiile cu ceilalti.
- Personalitate perfectionista - copiii ajung sa creada ca, daca fac totul bine si sunt perfecti, vor fi iubiti si totul va fi bine. Se straduiesc din ce in ce mai mult sa fie mai buni si nu sunt niciodata multumiti. Vor continua sa incerce, din dorinta ca totul sa le iasa perfect, insa nu va fi niciodata suficient.
- Personalitate indolenta - copiii care se tem de esec vor incerca sa evite orice situatie care implica esecul. Ei ajung sa dea vina pe altii daca ceva nu functioneaza si nu au nicio intentie de a face un efort pentru a schimba ceva. Este o etapa normala in viata adolescentilor, insa daca aceasta persista, indica faptul unei tulburari de personalitate.
Prezenta parintilor in viata copiilor este cruciala
In cele din urma, in ceea ce priveste tulburarile de personalitate ale copiilor, este important ca parintii sa acorde atentie relatiilor de atasament. Acest lucru va fi crucial pentru a evita problemele in dezvoltarea emotionala a micutilor.
FOTO: pexels.com
