Adolescentii se afla in mijlocul tranzitiei de la copilarie la maturitate, iar acest lucru inseamna construirea si descoperirea a ceea ce sunt cu adevarat. Acest proces de construire a propriei identitati este extrem de complex, asa ca este normal ca pe parcurs sa apara nesigurante si indoieli, care vor fi accentuate de opiniile si presiunile externe.
Fara sa fie constienti de acest lucru, parintii pot contribui uneori la cresterea nesigurantei adolescentilor lor prin anumite practici, comentarii sau atitudini care ar trebui evitate.
Supraprotectionism
Parintii fac uneori greseala de a-si supraproteja copiii, de a prelua controlul asupra vietii lor si/sau de a nu le oferi posibilitatea de a face lucruri pentru ei insisi. Dar, mai ales in adolescenta, supraprotectionismul poate deveni mai palpabil, din cauza propriilor noastre temeri, nesigurante si credinte asociate cu aceasta etapa a vietii.
Dar daca ne supraprotejam copiii nu numai ca le anulam abilitatile de a face fata vietii de adult, dar le sporim si nesiguranta si le subminam stima de sine si increderea in sine.
Cum poate fi evitat acest lucru?
Este esential ca parintii adolescentilor sa nu insiste sa le rezolve in permanenta problemele. Ei trec de la stadiul de copii la cel de adulti, asa ca trebuie sa invete sa se autogestioneze si sa caute solutii la conflictele care apar.
Educatie autoritara
Tipul de crestere si educatie pe care il oferim copiilor nostri influenteaza dezvoltarea personalitatii lor si poate duce la probleme de stima de sine scazuta, temeri sau nesiguranta daca nu educam intr-un mod pozitiv si nu incurajam un atasament sigur.
Astfel, educarea in supunere si ascultare in loc sa le incurajam autonomia, gandirea critica, asertivitatea si luarea deciziilor - chiar si cu riscul de a gresi - favorizeaza nesiguranta personala.
Cum poate fi evitat acest lucru?
Contrar a ceea ce cred multe persoane, este posibil sa se stabileasca limite in mod eficient si ferm fara a deveni autoritarist. Educatia pozitiva, respectuoasa si plina de iubire este esentiala pentru a preveni ca adolescentii nostri sa fie nesiguri, tematori si sa aiba o stima de sine scazuta.
Sublinierea esecurile lor
Atunci cand un copil face o greseala, parintii nu actioneaza intotdeauna corect, pentru ca, de multe ori, avem tendinta de a le atrage atentia, ramanem blocati in ceea ce s-a intamplat si suntem incapabili sa abordam situatia cu o atitudine pozitiva.
Privirile noastre, gesturile noastre sau chiar ceea ce putem spune din furie dauneaza teribil de mult stimei de sine a copiilor nostri, ii demotiveaza, ii fac de ras si le genereaza o mare nesiguranta.
Condusi de teama de esec, adolescentii risca sa nu mai incerce lucruri noi, sa isi pastreze parerile pentru ei insisi, sa aleaga sa nu ia initiativa sau sa nu-si asume nicio responsabilitate.
Cum poate fi evitat acest lucru?
Este important sa ne schimbam viziunea asupra greselilor si sa facem din esecurile noastre un exercitiu de responsabilitate, de acceptare si o oportunitate de invatare.
Prea multa exigenta
Uneori, noi, parintii, suntem prea exigenti cu adolescentii nostri, mai ales cand vine vorba de comportamentul lor, de ceea ce ne asteptam sa faca sau de notele academice pe care dorim sa le obtina.
Alteori ne proiectam propriile vise, dorinte sau ambitii asupra lor, cerand prea mult de la ei si trecand cu vederea faptul ca sunt oameni independenti, cu propriile capacitati si cu propriile vieti. Acest lucru genereaza, fara indoiala, nesiguranta, deoarece ei nu se simt stapani pe viata, actiunile sau destinul lor.
Cum poate fi evitata aceasta situatie?
Este important sa intelegem ca asteptarile pe care noi, parintii, le avem de la copiii nostri sunt doar ale noastre, iar ei nu sunt obligati sa le indeplineasca. Prin urmare, trebuie sa avem incredere in judecata lor, sa ii respectam, sa ii insotim si sa incercam sa "scoatem" ce e mai bun din ei, motivandu-i cu dragoste si respect.
FOTO: pixabay.com
