Ai un copil care a invatat bine inca de la inceput si ale carui succese scolare te fac sa te mandresti? Esti un parinte fericit!
Dar dintr-o data te trezesti ca, incet-incet, randamentul lor incepe sa scada, la fel si capacitatea de a-si organiza temele si proiectele, la fel si interesul pentru scoala si, odata cu acestea, si notele.
Ce e de facut cand copilul incepe sa uite sa invete sau sa isi faca temele, cand incepe sa neglijeze pregatirea pentru care pana la un moment dat isi dadea tot interesul sau cand incepe sa lipseasca de la scoala? In primul rand trebuie sa identifici cauzele si abia apoi vei putea sa intervii eficient.
In general, scaderea interesului si a rezultatelor la scoala intervine in adolescenta. Este momentul in care copilul trece prin schimbari pe care nu le poate intelege in totalitate, este momentul in care interesele lui devin mai variate, iar prioritatile se schimba.
Dintr-o data invatatul inceteaza sa fie "cool" si incepe sa se concentreze mai mult pe socializare, pe nevoia de apartenenta la un grup. Adolescenta este in general coplesitoare, multi incep sa aiba in aceasta perioada simptome de ADHD, iar scoala este o presiune in plus.
Copilul se poate simti coplesit
Adolescentul are mai putina rabdare si incepe sa gandeasca prea repede si sa fie neatent. Se simte cu usurinta presat de obligatiile pe care le are, obligatii care uneori nu coincid cu noile sale interese. Concret, in loc sa isi pregateasca temele pentru a doua zi la scoala, de obicei prefera sa iasa cu prietenii sau sa joace jocuri video, sau sa se uite la filme.
In cel mai bun caz, isi va face temele pe fuga, doar ca sa fie facute, va invata in graba, ca sa il vezi ca invata, dar nu se va concentra cu adevarat la ce are de facut. In cel mai rau caz doar va spune ca s-a pregatit, iar tu, parintele, il vei crede pe cuvant, insa rezultatele scolare vor incepe sa fie din ce in ce mai slabe.
Ce ai de facut ca parinte? Psihologii recomanda un micromanaging strategic, care sa previna aparitia resentimentelor si a certurilor in relatia parinte-adolescent. Stabiliti impreuna un moment in care sa discutati despre temele si proiectele de la scoala, sa le inventariati impreuna, sa vedeti unde ar putea avea nevoie de ajutor si de ce fel de ajutor este vorba.
Astfel, pe de o parte el va simti ca nu este singur in "lupta" cu obligatiile scolare, iar tu, ca parinte, vei putea supraveghea felul in care le indeplineste. Atentie, insa, sa nu cadeti in capcana de a pune si mai multa presiune pe adolescent, care, in acest caz, ar putea incepe sa minta si sa ascunda lucruri.
Copilul poate avea deficiente de invatare
De la dislexie pana la discalculie, dizabilitatile de invatare pot fi "mascate" de copil prin anumite strategii improvizate de-a lungul anilor. Acestea functioneaza, insa, doar pana cand notiunile invatate devin prea complexe pentru a mai putea improviza, adica, de obicei, in perioada adolescentei.
Pana la aceasta varsta, copilul va fi dezvoltat un mecanism de aparare destul de puternic, pentru a-i impiedica pe ceilalti sa descopere ca au deficiente de invatare de care le era rusine. Aceste mecanisme pot fi manifestate prin furie sau prin apatie atunci cand cineva incearca sa il ajute. Unii adolescenti se pot "apara" prin sfidarea parintilor sau a profesorilor, caz in care acestia se concentreaza pe problemele de comportament si nu se gandesc ca in spatele lor s-ar putea ascunde altceva.
Singura solutie in cazul deficientelor de invatare este ajutorul specializat, dar acesta poate functiona doar dupa spargerea barierelor mecanismelor de aparare ale adolescentului. Cum reusesti sa faci asta? Adopta o atitudine calma in fata oricarui comportament nelalocul lui, dar "penalizeaza" adolescentul prin retragerea anumitor privilegii atunci cand refuza sa colaboreze cu tine. Cand ramai fara resurse la capitolul "retragere de privilegii", poti apela la recompense pentru colaborare.
Nu reuseste sa isi controleze impulsurile
Tulburarile controlului impulsurilor nu sunt atat de grave. Ele se manifesta prin faptul ca atentia copilului poate fi distrasa usor, prin faptul ca acesta viseaza prea mult cu ochii deschisi sau ca pur si simplu are alte preocupari in afara celor legate de scoala; adica prin atitudini aparent normale pentru un adolescent, asupra carora s-ar putea sa nu simti nevoia, ca parinte, sa intervii.
Problema este ca aceste tulburari au un impact puternic asupra randamentului scolar, iar efectele se vad abia atunci cand apar situatii de corijenta sau cand apare pericolul de exmatriculare din cauza numarului mare de absente.
Strategia cea mai potrivita in acest caz este acelasi micromanagement de care vorbeam mai sus. Alocati timp pentru a discuta impreuna despre situatia scolara, pentru a vedea unde este nevoie sa interveniti, unde este nevoie de supraveghere si unde simte copilul ca are nevoie de ajutor.
Cel mai important in micromanagementul strategic este ca adolescentul sa va vada ca pe un partener, nu ca pe o persoana in fata caruia trebuie sa isi activeze mecanismele de aparare.
