Studiile psihiatrice si psihologice au aratat ca razboiul lasa sechele de durata asupra copiilor si adolescentilor.
Potrivit expertilor, in timpul razboiului copiii se confrunta (in grade diferite) cu expunerea la doua tipuri de evenimente traumatice: tipul I (eveniment traumatic brusc) si tipul II (expunere prelungita la evenimente adverse care au ca rezultat mecanisme disfunctionale de adaptare). Ca urmare, acestia sufera de afectiuni precum tulburarile de anxietate, tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), depresia, tulburarile disociative (dezangajare in lumea exterioara, depersonalizare, derealizare, amorteala, catatonie), tulburari de comportament (in special agresivitate, comportament criminal asocial si violent) si abuz de alcool si substante, mai mult decat copiii care locuiesc in tari care nu sunt sfasiate de razboi.
Potrivit expertilor (Joshi and O’Donnell, doi psihoterapeuri care au studiat efectele pe care razboiul le are asupra copiilor) problemele de sanatate mintala sunt, de fapt, o "reactie normala la evenimente anormale". In cazul copiilor, expunerea prelungita la violenta are ca rezultat "riscul de a dezvolta forme multiple si uneori prelungite de inadaptare biopsihosociala".
Pe de alta parte, expertii in domeniul sanatatii mintale Murthy si Lakohminarayana au trecut in revista, in 2006, toate studiile privind sanatatea mintala a copiilor realizate in urmatoarele zone de conflict armat: Afganistan, Balcani, Cambodgia, Cecenia, Irak, Israel, Liban, Palestina, Rwanda, Sri Lanka, Somalia si Uganda. Acestea au ajuns la concluzia ca traumele de razboi au consecinte pe termen lung asupra psihicului copiilor - cu cat conflictul este mai prelungit, cu atat simptomele sunt mai grave.
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care a solicitat protectia copiilor in conflictele armate, 10% dintre persoanele care traiesc evenimente traumatizante vor avea mai tarziu simptome de trauma, in timp ce alte 10% vor dezvolta schimbari de comportament sau stari psihologice care ii vor impiedica sa functioneze in viata de zi cu zi (cele mai frecvente stari fiind anxietatea, depresia si problemele psihosomatice).
Cele mai importante variabile care determina impactul razboiului asupra sanatatii mintale a copiilor sunt: privarea de resursele de baza (cum ar fi adapost, apa, hrana, scoli, asistenta medicala etc.); relatiile familiale perturbate (din cauza pierderii, separarii sau deplasarii); stigmatizarea si discriminarea (care afecteaza semnificativ identitatea); o perspectiva pesimista (sentimentul persistent de pierdere si durere, incapacitatea de a vedea un viitor mai bun) si normalizarea violentei.
Cu toate acestea, abordarea psihologica occidentala a sanatatii mintale a copiilor din zonele de conflict, vazuta predominant prin prisma PTSD, a fost in mare masura criticata recent pentru punctul sau de vedere etnocentric, care exclude sistemele de credinte culturale de catre agentiile care se ocupa de protectia copiilor.
Copiii nu ar trebui sa fie considerati doar victime pasive, lipsite de actiune, asupra carora a fost exercitata violenta, ci mai degraba ca participanti activi in societate care isi dezvolta propriile modalitati de a face fata si de a supravietui si care sunt capabili sa aleaga sa reziste sau sa participe la conflictul armat.
Desi sunt expusi la conditii dezumanizante, studiile psihosociale recente subliniaza capacitatea enorma de rezilienta a copiilor. Acestea le permite sa creasca si sa devina indivizi pe deplin functionali in ciuda traumelor suferite. Au fost identificate mai multe mecanisme de protectie, printre cele mai importante dintre acestea numarandu-se efectele strategiilor de adaptare, ale sistemelor de credinta, ale relatiilor familiale sanatoase si ale prieteniilor, potrivit warchildhood.org.
Saracia, locuintele necorespunzatoare, violenta domestica, discriminarea si izolarea sociala sunt doar cateva aspecte care trebuie abordate in perioada de dupa razboi pentru a evita cu succes consecintele evenimentelor traumatice si pentru a spori rezilienta.
Amploarea efectelor razboiului depinde, de asemenea, de evenimentele de dupa razboi, in primul rand daca reconstructia tarii a fost un succes si daca situatia socio-economica s-a imbunatatit. In plus, urmarirea penala a faptasilor, asumarea de catre partile corespunzatoare a responsabilitatii pentru atrocitati si punerea in aplicare a mecanismelor locale de reconciliere sunt esentiale.
Insa compexitatea impactului pe care razboiul il are asupra copiilor si adolescentilor nu este pe deplin cunoscuta. Studiile efectuate pana in prezent fiind putine.
FOTO: freepik.com
