Parte a sistemului nervos central situata in canalul rahidian, care este format prin stivuirea vertebrelor in spatele corpilor vertebrali.
Maduva spinarii este inconjurata de trei membrane, meningele. Ea se prelungeste in sus cu bulbul rahidian (inceputul encefalului) si in jos cu un cordon fibros de aproximativ 25 centimetri lungime, numit filum terminale.
Maduva este parcursa de doua santuri secundare colaterale. Din fiecare sant colateral pleaca un ansamblu de filete nervoase care se grupeaza in radacini: de fiecare parte a maduvei iau nastere 31 radacini posterioare si 31 radacini anterioare. Fiecare radacina posterioara se uneste cu radacina anterioara de la acelasi nivel pentru a forma un nerv rahidian.
Interiorul maduvei cuprinde doua tipuri de tesut nervos: substanta alba, situata la periferie si substanta cenusie in centru, schitand in linii mari, in sectiune, o forma de H, cu cele doua coarne anterioare efilate. Bara orizontala a literei H este traversata vertical, in centrul ei, de un canal fin al ependimului, umplut cu lichid cefalorahidian.
Informatiile senzitive ajung la maduva prin radacinile posterioare ale nervilor. Informatiile simple sunt analizate direct de catre substanta cenusie. Informatiile complexe urca din substanta alba pana la encefal. Comenzile motorii simple provin din substanta cenusie a maduvei; ordinele complexe, de la encefal, prin intermediul substantei albe a maduvei; toate ordinele sunt transmise altor nervi motori prin radacinile anterioare ale nervilor.

Patologie - Patologia maduvei spinarii cuprinde compresiile (tumori), infectiile (meningite), accidentele vasculare (hemoragie, tromboza), traumatismele, tumorile, carentele in vitamina B 12 si afectiunile inflamatorii (scleroza in placi). O sectionare a maduvei spinarii este ireversibila; ea antreneaza o tetraplegie (paralizia celor patru membre) in caz de sectionare la inaltimea rachisului cervical, o paraplegie (paralizie a membrelor inferioare) in caz de sectionare la inaltimea rachisului dorsal.