24 decembrie 1987. Doua fete cucuiete fug pe langa mama lor prin bucatarie in incercarea de a gusta macar un pic din ce pregatise ea pentru Craciun. O firimitura de cozonac sau macar sa bage un degetel in bezeaua prajiturii. Nu se poate! Mama le spune ca mai e putin, sa aiba rabdare. Dar la 6 si 2 ani cata rabdare sa ai? Isi incearca norocul cu tatal care asambleaza o salata boeuf. Chicoteala le da de gol ca urmeaza sa-si vare degetele in maioneza lasata nesupravegheata pe masa. Amenintarea cu spiridusul Mosului mai potoleste din avantul ghindoacelor. Oricum ar fi, era bine ca erau toti acasa si vor petrece Craciunul impreuna.
(Cinci ore mai tarziu). Acum? Chiar acum? La naiba, dar e Craciunul! Si nu mai poate astepta pana pe 26? Bine, ma imbrac si vin.
Tanarul tata pune telefonul in furca si se duce val-vartej sa se imbrace de plecare. Mama nu intreaba nimic. E obisnuita. Copilele se opresc din joaca si-si intreaba tatal unde pleaca. La serviciu! Peste casa lor se lasa seara, Mosul e aproape, iar tatal este inca la serviciu. Fetele l-ar vrea pe el sub brad, nu le-ar mai trebui nimic. Cea mare intelege cat de cat! E mandra de tatal ei in uniforma de politist, dar parca ar vrea si ea un tata ca toti tatii. Mai ales ca a asistat la aceasta scena de toate sarbatorile, in multe zile ca oricare altele si in toata viata lor.
......
2017
Fetita de 6 ani e de-acum mama si ea cu doi copii. Ajunge acasa tarziu, ca-n fiecare alta seara. Copiii o intampina, topaind in jurul ei. E vremea sa-i scrie Mosului. Mama se schimba, isi face un dus si strange copiii in jurul ei. Cu coli de scris albe si creioane colorate se porneste operatiunea. Dupa ce insira jucarii si alte obiecte de maxima urgenta, copiii adauga la finalul scrisorii: "Mosule, te rugam, fa cumva, nu stim cum, dar fa ca mama si tata sa nu mai munceasca atat si sa poata sta mai mult cu noi. Nici nu mai vrem atat de multe jucarii, daca reusesti sa faci asta."
Mamei i se pune un nod in gat. Isi aduce aminte de toate Craciunurile si Revelioanele si zilele de nastere cand tatal lor era chemat la serviciu. Frustrarea copilului de atunci da navala si, daca s-ar putea, ar mustra-o pe cea de-acum ca a uitat. Dar nu, sigur n-a uitat, doar a ascuns intr-un colt al sufletului. Si cand amintirile ieseau la suprafata erau inghesuite la loc de amenintarea facturilor, si-a ratelor, si-a tuturor lucrurilor ce trebuie cumparate sau platite.
Isi strange copiii in brate si fac un pact. De-acum in fiecare seara, de la 8 la 9 va fi ora lor de joaca, doar de joaca, fara mancare, lectii, baie sau alte treburi gospodaresti. Iar in weekend serviciul nu va mai exista. Stie ca asta o va costa multe ore de nesomn, pentru ca va trebui sa lucreze noaptea, dar nu mai vrea sa repete greseli. Copiii au nevoie de parinti, nu de bani!
Stiu ca sunt sute, daca nu mii de parinti cu aceasta durere in suflet. De aceea, te invitam impreuna cu copiii la un eveniment special de unde vei invata cum sa gestionezi mai bine timpul pe care il petreci cu cei mici, "Timpul petrecut cu copiii valoreaza mai mult decat o mie de cadouri".
Ioana Chicet-Macoveiciuc (Printesa Urbana) si Monica Reu, trainer certificat de comunicare non-violenta vor incerca sa impartaseasca din experienta lor valoroasa astfel incat noi sa putem aplica acasa. Copiii se vor juca la Clubul Lego in timp ce noi vom afla despre ce inseamna darul conectarii autentice. Adica cum sa fim cum adevarat cu copiii, nu doar in aceeasi camera cu ei!
Fiti impreuna de Sarbatori!
