22 aprilie 2012 este ziua in care maestrul Ion Lucian ar fi implinit 88 de ani. In aceasta zi, teatrul Excelsior a implinit 22 de ani, iar celebrarea acestui lacas de cultura s-a desfasurat in superba sala de pe strada Academiei, incepand cu ora 18:30.
Am sarbatorit aceasta minunata zi in randurile acestei Citadele a Artelor, asa cum ii placea maestrului sa-si numeasca teatrul. Si de acolo, din primul rand al balconului de la Excelsior, am trait doua ore pline de o incarcatura emotionala deosebita, printre actori si oameni de arta, printre prieteni, colegi si parteneri de viata ai maestrului Ion Lucian si alaturi de maestru. Pentru ca, asa cum spunea si duhovnicul maestrului, el este inca printre noi.
Evenimentul, prezentat de actorul Vasile Menzel, i-a adus pe scena teatrului Excelsior si in public pe oamenii cei mai dragi maestrului, care, si ei la randul lor, l-au iubit si apreciat de-a lungul carierei.
Astfel, discursurile lui Victor Radovici, Ileana Stana-Ionescu, Annemary Ziegler, Laurentiu Damian – in calitate de senator UNATC, Ion Tobosaru, momentul prezentat de Genoveva Preda, scrisoarea lui Andrei Plesu pentru Ion Lucian, scrisoarea lui Florin Piersic pentru Ion Lucian, au fost presarate cu momente de muzica folk prezentate de Ducu Bertzi, Alexandru Andries, grupul Poesis sau Doru Stanculescu si Sorin Minghiat.
Nu a lipsit sotia maestrului, Paula Sorescu Lucian, vizibil emotionata, care a citit printre lacrimi scrisoarea unui bun prieten de peste hotare al maestrului.
Momente triste si momente vesele, momente artistice superbe, asa cum ii placeau lui Ion Lucian.
Maestrul ne-a fost alaturi si prin proiectarea ultimului interviu pe care l-a acordat pentru UNATC. Filmul trebuia sa fie proiectat cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris Causa, vineri 16 martie, cand maestrul se afla deja in spital. Presarat cu secvente din piesele de teatru si film in care a jucat de-a lungul timpului, filmul a adus zambete pe fetele noastre ale tuturor, cu glume subtile, asa cum ii placeau maestrului.
Nu stiu cand au trecut cele doua ore, dar am ramas cu bucuria de a-i fi strans mana maestrului la unul dintre spectacolele de la Excelsior, cu putin timp inaintea disparitiei sale tragice, si cu sentimentul placut ca spiritul sau va ramane la Excelsior, iar copiii ii vor auzi glasul in continuare, inainte de fiecare spectacol, indemnandu-i sa rada si sa aplaude.
Sa va fie calea luminata, maestre Ion Lucian!
