Adoptia, un gest pe cat de natural a fost din toate timpurile - a creste un copil, pe atat de complicat a ajuns astazi. Ne intrebam de ce ? Inainte exista denumirea de « copil de suflet » diferit de copil de sange, adica natural.
Oamenii care nu puteau avea copii sau care aveau o situatie mai buna, luau unul sau mai multi copii de suflet fie de la o ruda cu multi copii, fie de la un strain care avea o situatie materiala mai dificila sau un copil ramas fara mama la o varsta frageda.
Acum adoptia se face altfel si este mai complicat atat pentru parintii care adopta, dar probabil si pentru copil. Principala dificultate din punct de vedere psihologic este ca parintii naturali nu se cunosc, copiii sunt adoptati dintr-un leagan sau spital.
Copilul nu pare sa aiba un trecut si asta ii inspaimanta pe parinti. Ei se intreaba adesea al cui este, ce zestre genetica are, din cine provine si altele.
Ei se tem de boli, fizice si psihice, construiesc o istorie in spatele copilului, dar ea nu arata prea bine. Adesea parintii naturali sunt judecati aspru, blamati si chiar daca aceste lucruri nu sunt exprimate fata de copil, in inima parintilor conflictul creste.
Unele din aceste aspecte nu ajung niciodata constiente dar temerile parintilor ca cel mic sa nu afle ca este adoptat, sa nu isi caute parintii naturali, sa nu afle de unde provine etc ne arata ca ele exista. Celor care decid sa ascunda copilului ca este adoptat le este si mai greu.
Secretul, minciuna sunt impovaratoare psihic si in cele din urma nefolositioare dat fiind faptul ca niciun secret nu e perfect iar copilul va afla.
In cazurile cele mai fericite in care parintii vorbesc cu copilul despre istoria lui atat cat o cunosc, si lor le este adesea greu sa faca fata suferintei copilului sau adolescentului.
Ce ajutor le putem da ? Ne gandim in primul rand la cei carora le-a incoltit in minte ideea de a adopta si la cum pot fi ei ajutati, indrumati, intrucat trec printr-o perioada foarte dificila, de asteptare, de indoiala, de enervare uneori, alteori de nedreptate sau furie, de abandon, disperare, dezamagire...
De aceea, consilierea parintilor sau grupurile terapeutice in care se intalnesc cupluri care vor sa adopte sunt o modalitate buna de constientizare si exprimare a starilor sufletesti.
Apoi pe cei care deja au un copilas, terapia in diada ii ajuta sa comunice cu copilul si, in cazul in care el este mai mare, sa relationeze si sa gaseasca rezolvare problemelor aparute.
Va astept cu intrebarile si opiniile voastre despre un subiect atat de delicat precum adoptia, luni 2 iunie, la ora 20.
Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
.JPG)
