Fiecare familie care asteapta un copil isi face vise despre rolul de parinte si mai ales despre cum va fi copilul lor. Oare ii va placea sportul? Sau matematica? Poate ii va placea marea la fel de mult cum imi place si mie.
Nici un parinte, fie el biologic sau adoptiv nu poate sti dinainte cum va fi copilul sau, de ce domeniu va fi interesat, ce performante scolare va avea sau care va fi viitorul sau profesional.
Cand vorbim de familiile adoptive, ele pornesc la drum cu aceleasi fantezii ca toti parintii, insa cu mult mai putine informatii despre viitorul copil.
Descopera calitatile copilului adoptat
Chiar daca fiecare dintre noi cunoastem copii care din nastere sunt foarte diferiti de parintii lor naturali, cand este vorba de un copil adoptat devine dificil sa nu poti face nici o predictie legata de viitor. Pentru unii parinti insa, acest lucru poate fi resimtit ca o usurare, ca nu trebuie sa aduca pe lume un descendent "perfect", pe masura asteptarilor familiei, si sunt fericiti sa descopere in fiecare zi cine este copilul lor si ce calitati are el.
Poate fi o mare surpriza sa descoperi ca, spre exemplu, fiul sau fiica ta adoptata este singura persoana talentata la desen din familie sau cu ureche muzicala.
Dar ce se intampla cand surprizele din partea copilului tau sunt mai putin placute, chiar nedorite? Cum gestionati toate planurile si visele pe care le-ati avut cu privire la copil la inceputul adoptiei, daca progresele sale nu sunt pe masura asteptarilor voastre?
Poate ajungeti sa va ganditi ca ar fi fost mai bine totusi sa nu adoptati sau poate va ganditi ca "de vina pentru personalitatea sa sunt genele, ca seamana cu parintii lui biologici".
Adevarul este ca nici un copil natural sau adoptat, nu poate fi copilul "ideal" la care viseaza parintii. Sarcina de a renunta la copilul "ideal" poate fi uneori mai dificila la familiile adoptive decat la familiile naturale, dar, indiferent despre ce copil vorbim, este important ca el sa fie iubit si apreciat pentru cine este el cu adevarat.
Cum ne setam asteptarile cu privire la copil?
Cateodata asteptarile voastre cu privire la copil pot reprezenta un stimul care sa activeze resursele, potentialul si motivatia sa de a realiza diferite lucruri intrucat poate simtiti ca aveti incredere in capacitatea sa de a obtine rezultatele dorite. Sunt totusi cateva aspecte de care trebuie sa tineti cont atunci cand aveti asteptari de la copil: sa fie realiste, sa tina cont de capacitatea si limitele copilului si chiar si de dorintele sale.
Este foarte important sa vedeti ce poate si ce isi doreste cu adevarat sa faca copilul si ce este o proiectie a dorintelor voastre, o incercare de a realiza prin copil ceea ce nu ati putut realiza in trecut si sa va incarcati fiul sau fiica cu misiunea de a continua ceva inceput de voi, de a trai viata pe care nu ati reusit sa o aveti.
"Ma mai vrei daca sunt rau?"
Pe de alta parte, exista momente in viata fiecarei familii si mai ales in viata celor adoptive cand copiii pun la incercare limitele parintilor. Copiii adoptati incearca sa inteleaga poveste adoptiei asa cum pot ei la fiecare varsta si uneori se asteapta sau se tem ca vor fi iar parasiti de catre voi. Astfel, se comporta intr-un mod care va displace foarte tare, pentru a vedea daca ii veti abandona, imaginandu-si ca parintii naturali i-au abandonat tocmai pentru ca au fost "rai ". Intrebarea din spatele comportamentului este "ma mai vrei daca sunt rau?".
Probabil in unele momente si voi va intrebati acelasi lucru si atunci din nou va reintoarceti la fantezia copilului "ideal". Copilul vostru real, insa, are nevoie sa ii valorizati unicitatea, sa il iubiti, sa ii acceptati neconditionat propria individualitate, sa il sprijiniti si apreciati, sa ii oferiti un mediu securizant pentru a se putea dezvolta armonioas si pentru a pune bazele unei stime de sine crescute.
Rolul de parinte adoptiv este complex si plin de provocari. De multe ori este bine sa discutati despre experientele prin care treceti, cu specialisti sau cu alte familii adoptive care traiesc experiente similare. Grupurile de suport pot constitui o adevarata resursa pentru a depasi momentele dificile inerente in orice familie.
Ramona Popa
Psiholog
