Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul, insa, a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi?!, a sarit apoi mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.
Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada:
- Vezi, omule, -i-a spus parintele celui din spatele gardului-bunatatea naste totdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine? Hai, vino si mangaie-l!
A iesit binisor omul de dupa gard, mai de voie, mai de nevoie. Omul se uita chioras la caine, fiindu-i inca frica de el. Cainele l-a marait la inceput, apoi s-a apropiat si, dupa ce l-a mirosit cateva clipe, l-a lasat in pace.
Parintele, privindu-i pe amandoi cu bucurie, ca atunci cand vezi doi dusmani care se impaca sincer si care devin prieteni, i-a mai spus omului:
- Nu uita, sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si oriunde si oricand poti face numai bine. Doar de tine depinde!
