Adoptia nu este o decizie pe care un cuplu o ia cu usurinta. Din punctul de vedere al unui cuplu, adoptia reprezinta asumarea responsabilitatii asupra unei vieti umane si devotamentul total pentru a face tot ce este posibil ca acea viata umana, copilul, sa fie crescut intr-un mediul familial iubitor.
Este vorba de un devotament, de o implicare permanenta, care este costisitoare in ceea ce privesete partea financiara, atentia si energia. Avand in vedere ca este vorb de un copil, lucuruile pot sa se complice intr-o oarecare masura.
Este foarte normal ca viitorii parinti adoptivi sa simta anumite temeri, dar trebuie sa le depaseasca in totalitate inainte de a lua decizia de a adopta. Desi, fiecare adoptie in parte este unica, exista o serie de situatii care se regasesc in orice proces de adoptie.
In primul rand este vorba de legatura dintre copil si parintii adoptivi. In ceea ce priveste copilul, acesta va incepe sa se lege de parintii adoptivi si va avea incredere in acestia, in momentul in care este convins ca el sau ea va fi in centrul atentiei si ca ii vor fi satisfacute toate nevoile.
In ceea ce ii priveste pe parinti, legatura dintre ei si copil inseamna momentul in care copilul reactioneaza intr-un mod particular in prezenta lor.
Teama multor parinti adoptivi este ca, din cauza faptului ca nu sunt parintii biologici ai copilului, sau pentru ca au intrat in viata copilului dupa ce a inceput procesul de dezvoltare si formare, legatura dinre ei si copil va fi foarte greu de realizat, daca nu chiar imposibila.
In timp ce aceasta teama este justificata, si parintii biologici experimenteaza o perioada de teama in aceasta privinta, in special mamele care sufera de depresie post-natala, sau parintii care trebuie sa se desparta pentru o perioada de copil, imediat dupa nasterea acestuia.
In oricare dintre aceste cazuri, eliminarea acestei temeri se realizeaza prin timpul petrecut cu copilul, rabdare si demostrarea afectiunii pentru copil, prin satisfacerea necesitatilor acestuia.
In al doilea rand, multi parinti adoptivi se tem de urmarile in ceea ce priveste starea de sanatate a unui copil adoptat. In general, parintii biologici trebuie sa completeze un istoric medical, dar in situatiile in care acest lucru nu este posibil, exista posibilitatea ca familia adoptiva sa se confrunte cu o susceptibilitate a copilului la boli de ordin genetic, medical sau psihologic.
In al treilea rand, in special referitor la copiii un pic mai mari, parintii adoptivi se pot teme de reactiile comportamentale ale copilului.
Deseori, copiii institutionalizati nu au dus o viata usoara, ceea ce ii va determina sa aiba reactii de testare a limitelor si a regulilor, pana in momentul in care sunt convinsi ca parintii adoptivi chiar ii doresc si nu isi vor schimba parerea, trimitandu-i inapoi la orfelinat. Acest tip de comportament poate fi dificil de controlat si depasit.
In cazul in care nu exista un istoric medical al parintilor biologici, teama parintilor adoptivi ca nu vor putea face fata acestor „provocari”, poate fi invinsa prin mai multe modalitati, inclusiv prin discutiile cu alti parinti care se confrunta cu probleme asemanatoare, pentru a-si putea forma o idee despre ce ar putea sa se intample si cum pot fi rezolvate aceste probleme. Prin autoeducare, parintii adoptivi vor putea sa depaseasca orice obstacol legat de copilul lor.
O alta teama cu care se pot confrunta cuplurile care decid sa aleaga calea adoptiei este reactia familiei si a prietenilor, referitor la decizia de a adopta. Teama este ca familia sau prietenii sa nu aiba o reactie negativa.
Membrii familiei vor fi, in cele mai multe cazuri, ingrijorati despre rasa sau varsta copilului adoptat, daca acel copil se va integra in familie si daca parintii adoptivi vor putea face fata financiar si emotional.
In aceste situatii, parintii adoptivi se vor teme ca familia va respinge copilul sau se va comporta diferit fata de acesta. In aceste situatii, parintii adoptivi trebuie sa fie increzatori in decizia pe care au luat-o.
Inainte si dupa ce copilul a fost dat in plasament familiei, aceasta ar trebui sa asculte parerile prietenilor si familiei, dar trebuie sa precizeze foarte clar ca decizia a fost luata.
Trebuie de asemenea, sa asigure familia si prietenii ca au luat in calcul toate posibilitatile, atat partile negative cat si cele pozitive, ca se simt increzatori ca pot sustine o familie si ca sper ca vor putea conta pe sprijinul familiei si al prietenilor.
Adoptia este o decizie personala, dar trebuie avut in vedere si impactul pe care il are acesta hotarare asupra prietenilor si familiei, prin prisma efectului pe care aceste reactii le are asupra parintilor si a copilului.
Gabriela Hotareanu
Redactor Copilul.ro
