 
In sens larg, filiatia desemneaza un sir neintrerupt de nasteri care leaga o persoana de un stramos al ei. In sens restrans, filiatia este raportul de descendenta dintre un copil si fiecare dintre parintii sai.
Legatura juridica dintre un copil si mama sa poarta denumirea de maternitate sau filiatie fata de mama. Filiatia produce efecte juridice daca este stabilita in conditiile prevazute de lege. Modul in care se stabileste filiatia fata de mama prezinta deosebiri fata de modul in care se stabileste filiatia fata de tata. Stabilirea filiatiei fata de mama cunoaste aceeasi reglementare juridica, fie ca este din casatorie, fie ca este din afara casatoriei. Desigur, casatoria trebuie dovedita deosebit.
Problema stabilirii filiatiei poate fi ridicata in urmatoarele cazuri:
- cand nu exista concordanta intre posesia de stat si certificatul de nastere;
- cand copilul nu are nici certificat de nastere;
- cand are certificat, dar nu are posesie de stat.
In aceste situatii, copilul are la indemana o actiune in justitie pentru dovedirea filiatiei fata de mama, dupa cum orice persoana interesata poate contesta starea civila aratata de certificatul de nastere. De asemenea, mama isi poate recunoaste la randul ei copilul, in cazul in care acestuia ii lipseste atat certificatul de nastere, cat si posesia de stat.
In cazul adoptiei, pe baza hotararii irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent va intocmi, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti.
Vechiul act de nastere se pastreaza, pe el facandu-se mentiune despre noul act (articolul 21 alineatul 2 din OUG nr. 25/1997). Din aceste dispozitii legale rezulta ca dovada nasterii se face cu vechiul act de nastere.
Admiterea filiatiei fata de mama este actul prin care o femeie declara legatura de filiatie dintre ea si un copil despre care pretinde ca este al sau. Caracterele recunoasterii sunt urmatoarele:
- recunoasterea este un act declarativ de filiatie; Prin recunoasterea filiatiei nu se creeaza o situatie juridica noua, ci se confirma o stare deja existenta. Recunoasterea produce efecte retroactiv si fata de toata lumea;
- recunoasterea este un act irevocabil; Asa cum rezulta din art. 48 alin. 3 Codul Familiei, recunoasterea filiatiei este irevocabila, chiar si atunci cand se face prin testament;
recunoasterea este un act personal, in sensul ca nu poate fi realizat decat de catre mama sau cel mult de catre mandatar cu procura speciala si autentica;
recunoasterea este un act unilateral, deoarece produce efecte juridice numai prin exprimarea vointei de catre mama. De aici rezulta, implicit, ca nu este necesar consimtamantul persoanei in favoarea careia se face recunoasterea;
recunoasterea se face numai prin formele limitative prevazute de lege.
Pentru valabilitatea recunoasterii de maternitate este necesar ca mama sa aiba discernamant in momentul recunoasterii. Potrivit art. 48 alin. 1 din Codul Familiei se prevede ca recunoasterea filiatiei fata de mama poate interveni in urmatoarele cazuri: a) cand nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila; exista mai multe motive pentru care nasterea nu a fost inregistrata. Astfel, fie nu au fost registre de stare civila, fie inregistrarea nasterii a fost omisa, desi au existat registre de stare civila; b) cand copilul a fost trecut in registrul starii civile ca nascut din parinti necunoscuti (art. 22 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila).
Filiatia fata de mama
Recunoasterea se inscrie prin mentiune pe marginea actului de nastere al persoanei a carei maternitate a fost recunoscuta (art. 44 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila). Inscrierea mentiunii de stabilire a filiatiei pe actul de nastere se face din oficiu sau la cererea celui interesat (art. 75 din Metodologia privind actele de stare civila). Actele, pe baza carora se face aceasta inscriere,sunt: declaratia de recunoastere a filiatiei fata de mama data in fata ofiterului de stare civila; inscrisul autentic de recunoastere a maternitatii; testamentul prin care se face recunoasterea maternitatii; hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila.Declaratia de recunoastere a unui copil din afara casatoriei, autentificata, se poate depune la orice primarie, care o va trimite la primaria unde este pastrat actul de nastere al celui recunoscut, pentru a se face mentiunea de recunoastere pe marginea actului respectiv. Daca recunoasterea se face prin testament, persoana interesata depune la primaria de la domiciliul sau o copie legalizata, in extras a testamentului.
Inscrierea mentiunii de recunoastere a maternitatii poate fi operata si din oficiu, avand la baza comunicarea biroului notarial care a efectuat autentificarea declaratiei sau a testamentului. Inscrierea hotararii judecatoresti, definitiva si irevocabila, privind stabilirea maternitatii se face, la cererea persoanelor interesate, prin mentiune pe marginea actului de nastere al titularului acestuia. Daca ulterior recunoasterii, prin hotarare definitiva si irevocabila, se incuviinteaza purtarea numelui de familiei al mamei, mentiunea se inscrie si pe actul de nastere al copilului. Dupa operarea mentiunii de recunoastere a maternitatii se retrage certificatul de nastere si se elibereaza alt certificat, cu noile date de stare civila (art. 77 alin. 3 din Metodologia privind actele de stare civila).
Conform art. 50 din Codul Familiei, in cazul in care filiatia fata de mama nu poate fi dovedita prin certificatul constatator al nasterii ori in cazul in care se constata realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, aceasta se poate stabili pe cale judecatoreasca, prin orice mijloc de proba.
Pornind de la acest text legal, putem concluziona ca actiunea in justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi introdusa in urmatoarele cazuri:
- cand din orice imprejurare, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificat constatator al nasterii;
- cand datele din certificatul de nastere nu corespund realitatii.
Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului. In cazul in care copilul este minor sau este pus sub interdictie, actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita de reprezentantul sau legal (art. 52 alin. 1). Dreptul de a porni actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama nu trece asupra mostenitorilor copilului, dar ei pot continua actiunea inceputa de acesta (art. 52 alin. 2).
Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita impotriva pretinsei mame, iar dupa moartea acesteia, mostenitorilor pretinsei mame (art. 52 alin. 3). Aceasta actiune nu se prescrie in timpul vietii copilului (art. 52 alin. 4).
Pe baza hotararii judecatoresti, ramasa definitiva, se face mentiune pe marginea actului de nastere al persoanei respective (art. 44 si art. 45 din Legea nr. 119/1996).
Hotararile judecatoresti privind intocmirea, reconstituirea, anularea, rectificarea sau completarea actelor de stare civila sunt opozabile tertilor. Ele pot fi combatute prin proba contrara (art. 23 Decretul nr 31/1954 si art. 44 si 45 din Legea nr. 119/1996).
Dovada filiatiei fata de mama se face prin certificatul de nastere. Asa cum precizeaza articolul 47 alin. 1 din Codul Familiei, filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii. Acest fapt presupune dovedirea celor doua elemente ale filiatiei fata de mama, si anume: faptul nasterii copilului, precum si identitatea acestuia cu cel despre a carui filiatie este vorba. Posesia de stat sau folosirea starii civile este definita in doctrina ca fiind starea de fapt din care rezulta ca un copil este al unei anumite femei. Conform articolului 51 din Codul Familiei, starea civila care rezulta din certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat nu pot fi contestate nici de copil, nici de o alta persoana. Existenta acestei concordante intre certificatul de nastere si posesia de stat instituie o prezumtie absoluta in ceea ce priveste starea civila astfel dovedita.
Sursa:Jurnalul National
