Cand vorbim despre "a se juca", indiferent de spatiu geografic sau de cultura vom avea aceeasi intelegere: jocul este o deprindere naturala si o componenta importanta in dezvoltare. Atunci cand copilul se joaca, barierele a ceea ce numim generic realitate sunt suspendate sau puse pe pauza si se deschide un nou orizont catre ceva nou, creativ.
Sandplay ca orice terapie are un set de reguli si practici. Produsul creativ va lua nastere in interiorul unui spatiu limitat, care poate fi cuprins dintr-o singura privire.
Se lucreaza intr-o tavita de o dimensiune standard, care are nisip fin si al carei interior este de culoare albastra. Peste nisip se poate turna apa astfel incat nisipul sa se poata modela, sa se poata misca descoperindu-i-se astfel fundul albastru, care devine in jocul creativ un lac sau un rau sau poate cerul albastru. Rand pe rand, acestui peisaj i se vor adauga diferite figurine din colectia de miniaturi care reprezinta lumea, atat cea reala, cat si cea fantastica.
Din totalitatea de animale, plante, oameni, zei, creaturi fantastice simboluri religioase sau mitologice vor fi alese in joc doar acele figurine care fac sens cu etapa de dezvoltare in care se afla procesul.
Inconstientul iese la suprafata
De-a lungul unei sedinte, produsul creativ din tavita cu nisip trece prin diferite transformari. Framantarile interioare prind forma, continuturi inconstiente ies la suprafata si se materializeaza sub forma unor scene care isi gasesc un loc sub ochii celui care le creeaza. Intregul proces este nonverbal si noninterpretativ.
Terapeutul are rolul unui martor, al unui insotitor, pe drumul reconstructiei psihice.
La finalul fiecarei sedinte, cu cea mai mare blandete si recunostinta pentru travaliul depus, copilul (sau pacientul adult) va fi intrebat daca are o poveste de spus sau daca gaseste asocieri intre ce a lucrat si aspecte din realitate (acel ca si cum), urmand ca, in incheiere, sa fie invitat sa "dea un loc in interior" imaginii create si sa o lase sa lucreze din interior spre exterior.
Ce se petrece de fapt atunci cand jocul are loc este ca, ceva din inconstientul colectiv impinge sa fie alese rand pe rand, sedinta dupa sedinta, acele figurine, simboluri sau miniaturi de care psihicul are nevoie pentru a se adresa problemelor cu care se confrunta in acel moment. Prezenta terapeutului ca martor faciliteaza miscarile de reconfigurare neurologica care au loc prin fenomenul de oglindire (neuroni oglinda).
Care este rolul terapeutului
Privit din exterior, o sedinta de sandplay therapy pare inselator de simpla. O cutie cu nisip, apa si niste jucarii , oricine are acces la asa ceva, nu? Insa cel mai valoros instrument din set este terapeutul deoarece acesta devine ceea ce generic denumim un "continator".
El va recunoaste teritoriul psihicului prin prisma faptului ca anterior el insusi a avut parte aceasta calatorie atat in cadrul procesului de formare ca terapeut cat mai cu seama in propriul proces de terapie. Ca terapeut este necesar sa poti face fata tuturor situatiilor care pot sa apara, sa stii cand e nevoie sa stai cu durerea pacientului sau cand e nevoie sa il ghidezi, cand e nevoie sa lucrezi cu instrumente alternative (cum ar fi art-therapy sau story-telling) samd.
Orice proces terapeutic presupune o serie de mai multe sedinte de terapie. Spunem ca terapia prin jocul cu nisip de desfasoara intr-un spatiu liber si protejat, fiindca ceea ce experimenteaza cu adevarat pacientul care vine in cabinet este un parcurs foarte profund de resemnificare si vindecare a acelor aspecte ale psihicului aflate in dezordine si precaritate.
Play is the way!
psiholog cu drept de libera practica
