Acesta este un articol despre oameni!
Cu greu m-am hotarat sa scriu aceste randuri incarcate de toata tristetea, indignarea si neputinta pe care am simtit-o in zilele care s-au scurs de la moartea infioratoare a micutului Ionut. Noi toate, cele care intram pe Copilul.ro suntem mame sau ne dorim sa fim mame intr-un viitor apropiat. Noi toate stim ca, din momentul in care devii mama, viata ta nu mai conteaza si noi toate incepem sa punem mai presus de orice viata copiilor nostri.
Sunt mama a doi copii de 4 si 2 ani si ca toate mamele de pe lumea asta imi iubesc copiii mai mult decat orice, mai mult decat ma iubesc pe mine. In ziua in care am citit cumplita stire care anunta decesul ingerasului de 4 ani am plans. Cred ca orice mama a facut la fel. Gandul la durerea si spaima pe care trebuie sa o fi simtit in ultimele lui clipe ma face sa lacrimez de fiecare data si sa-i multumesc Domnului ca eu inca ma pot bucura de rasetele vesele ale fiicelor mele.
Scriu aceste randuri tocmai pentru ca sunt constienta ca sunt norocoasa. Sunt norocoasa ca nu i s-a intamplat acest lucru copilului meu. Dar stiu si ca pericolul nu a trecut. Atata vreme cat nu se gaseste o solutie pentru indepartarea cainilor maidanezi de pe strada, copiii nostri nu sunt in siguranta. Noi nu suntem in siguranta.
La intrebarea "Cine e de vina?" multi spun ca autoritatile, ONG-urile fantoma care elibereaza caini pe strada, unii spun ca de vina a fost Ionut, altii ca bunica. Raspunsul meu este unul singur: "Noi toti suntem de vina". Noi toti cei care acceptam ca "Asta e Romania!" si nu ne facem glasurile auzite, noi toti cei care acceptam ca cei care ne conduc sa faca ce vor, cum vor si cand vor cu tara noastra. N-am sa atac subiectul Rosia Montana pentru ca nu e nici momentul, nici cazul. Aici voi scrie despre suferinta unor parinti care si-au vazut copilul mutilat, scalpat de niste fiare salbatice lasate in libertate de alte fiare mai periculoase care-si spun oameni si care declara la TV ca au constiinta impacata.
Noi toti suntem de vina pentru ca nu avem educatia necesara sa nu hranim cainii maidanezi la scara blocului, ca nu realizam ca un animal fara stapan nu poate fi pus mai presus de viata unui om, mai ales a unui copil inocent. Nu intelegem ca este dreptul nostru, al tuturor, sa pasim in siguranta pe strada.
Sunt indignata ca intr-o capitala europeana a secolului 21, intr-un parc din mijlocul orasului, un copil de 4 ani poate sa fie mancat de caini. Sunt indignata ca in cei peste 20 de ani de la revolutia prin care ne-am castigat libertatea, niciunul dintre conducatorii acestei tari nu a reusit sa rezolve problema cainilor maidanezi care sunt prezenti in toate orasele tarii. Sunt indignata ca si acum, in ceasul al "doispelea", cei care ne conduc nu iau atitudine si paseaza responsabilitatea de la o institutie la alta. Sunt indignata ca niciunul dintre acesti oameni politici care o data ajunsi acolo sus uita ca duc in spate responsabilitatea sigurantei si bunastarii unui popor intreg, nu a avut demnitatea sa declare public: "Sunt un incompetent, imi dau demisia!". Nu dau nume. Nu are rost, ii stim cu totii. Sunt revoltata pentru ca exista in continuare oameni care fug cu cainii in brate atunci cand vin hingherii sa ii ridice, ii ascund in casa si apoi ii elibereaza pe strada.
A curs multa cerneala si multe caractere s-au publicat pe internet despre oroarea prin care a trecut Ionut si care a distrus o familie. O familie care putea fi a oricaruia dintre noi. Oare cati copii trebuie sa mai moara mancati de caini pentru a se lua masurile cuvenite? N-am sa spun ca sustin eutanasierea cainilor fara stapan, am sa spun ca este normal sa avem o lege care sa fie pusa in aplicare de autoritati si care sa respecte dreptul omului la siguranta dar si drepturile animalelor fara a le pune mai presus de oameni.
Comunitatea mamicilor de pe Copilul.ro a raspuns unui sondaj de opinie pe care l-am organizat pe forum. Desi nu toate cred ca eutanasierea cainilor este cea mai buna solutie, toate vor acelasi lucru:sa nu mai fie caini pe strada! Sa-si poata creste copiii fara a le fi teama ca daca ii scapa o clipa din priviri, se poate intampla o nenorocire.
Pentru ca glasurile lor, ale mamelor care au dat nastere viitorului acestei tari numita Romania, trebuie sa se faca auzite, am ales sa public azi, aici cateva fragmente din discutiile de pe forum.
Danilu, mama unui copil de 3 ani: "Tot ce imi doresc eu este sa pot iesi linistita cu copilul afara, sa nu ne limitam plimbarile la aleile din jurul blocului pt ca doar acei catei ne cunosc si nu ne ataca. Daca am indraznit anul trecut sa lungim putin plimbarea am fost atacati, instinctul a fost sa iau copilul in brate si cainele sarea pe mine ca sa-l apuce pe el de picioare. Pana cand nu am strigat ca din gura de sarpe si nu au aparut oameni din curti nu ne-a lasat in pace."
Madona, mama a trei copii: "Da, asa da, dar sa se puna odata in practica...oamenii care adopta un caine chiar sa-si asume raspunderea, sa fie sanctionati aspru daca animalul recuperat de la adapost va fi gasit din nou pe strada...
Sa vedem atunci cate ''sufletele miloase'' vor mai dori sa se implice... eu una am ceva impotriva celor care se declara aparatori ai animalelor dar le hranesc pe la colturile strazilor cu case sau pe langa blocuri...
Vrei animal? ok, dar asuma-ti raspunderea, ia-l in casa, deparaziteaza-l, educa-l, strange mizeria care o lasa in urma si raspunde pt faptele lui...
Din gura toti suntem iubitori de animale, e usor sa arunci o coaja de paine de la etajul 9 al vreunui bloc si sa te declari suflet nobil...
Nu pot si nu vreau sa fac comparatie intre suferinta unui copil muscat de un/o haita de caini si procedura de eutanasiere a cainilor... am copii, voi avea nepoti, nu vreau sa-mi para rau vreodata ca din mila nu am facut ce trebuia sa-i apar... iubesc animalele, dar in curtea mea, in apartamentul meu, sub stricta mea observatie..."
Supermami, mama a doi copii: "M-am saturat sa imi duc cei doi copii in parcurile in care cainii fac pipi peste tot sau isi leapada puricii si capusele, m-am saturat de urletele nocturne ale cainilor din spatele blocului. M-am saturat de haitele pe care le trebuie sa le ocolesc, ca sa nu fiu atacata!"
Mamicile din comunitatea noastra transmit, in cea mai neagra zi din viata parintilor lui Ionut, "Condoleante!" familiei indoliate si "Un zbor lin!" ingerasului smuls atat de brutal din aceasta lume.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
O mama
