Teatrul Comunitar este o forma de teatru de reprezentare si creare de identitate a unei comunitati. Teatrul comunitar porneste de la povestile comunitatii, implicand membrii comunitatii alaturi de artisti profesionisti, cu scopul constructiei comunitare, prin stimularea creativa a celor implicati, prin reprezentarea in produse artistice a faptelor de viata imediate sau ale memoriei comune, si prin generarea unui proces creativ colectiv permanent.
In cadrul conferintei "Teatrul in comunicarea sociala" organizata de UNATC in perioada 22 - 26 martie 2012, se va juca si spectacolul de teatru comunitar si Arta Activa "Fara sprijin" al comunitatii Rahova-Uranus Bucuresti. Echipa proiectului "Fara sprijin" este formata din: Cristina Eremia, Gabriela Dumitru, Cornelia Ionita, Andreea Esanu, Sanziana Nicola, Irina Gadiuta, Bogdan Georgescu.
Teatrul Comunitar pastreaza dimensiunile etice si estetice universal acceptate ale acestei arte si se defineste ca forma de teatru construita specific prin participarea directa a comunitatii in care se desfasoara spectacolul. Teatrul devine astfel singura forma de arta care are puterea de a facilita intalniri umane nemediate, fiind un loc de interactiune. 
Teatrul Comunitar este de multe ori privit ca o constructie a capitalului social al unei comunitati, in cadrul caruia sunt dezvoltate diferite deprinderi, dimensiunea spirituala si artistica a comunitatii respective si a celor implicati. Poate adesea genera un spatiu de dezbatere, de reprezentare si interactivitate, elemente esentiale pentru sanatatea unei comunitati.
"Adevaratul sens al teatrului trebuie sa se bazeze pe puterea de a actiona. Teatrul trebuie adus inapoi la esenta lui adevarata, contrarul a ceea ce cunoastem ca teatru de cele mai multe ori. Ceea ce ar trebui sa se construiasca in acest sens ar fi un teatru fara spectator, un teatru in care spectatorii nu vor mai fi spectatori, unde participantii vor invata lucruri, in loc sa fie prizonierii unor imagini, sa devina participanti activi intr-un spectacol colectiv, in loc sa fie privitori pasivi. (…)
Cuvantul "teatru" ramane numele posibilitatii existentei unei comunitati ca un organism viu. Este purtator al ideii comunitatii ca prezenta in sine, opus ideii de reprezentare distanta." spune Jacques Rancière in "Spectatorul Emancipat".
