"Am purtat-o in burta noua luni si tot cu tac’su seamana!" – e replica pe care o aud cel mai des de la fosta sotie si aici nu greseste prea mult in aprecieri. Dar, in fine, textul asta nu este despre cat de mult ne seamana copiii, ci despre perioada de sarcina si efectele ei asupra viitorilor parinti, in special a taticilor.
Google it!
Pana la aflarea vestii ca vom fi parinti, laptopul si desktopul din casa erau folosite pentru vizionarea unor comedii, scrierea articolelor, documentare pe anumite subiecte, comunicare etc.
Devine un pic cam ciudat, ca barbat, sa ajungi acasa si in locul unei cautari dupa "9 saptamani si jumatate" (filmul ala cu Mickey Rourke si Kim Basinger) sa te trezesti cu un istoric al cautarilor intesat de evolutia sarcinii in diverse etape ale ei, simptome si probleme care pot aparea.
Nu strambati din nas, toate faceti la fel (chestiune constatata in timp), si nici macar nu vorbim despre modul in care va place sa va imaginati cele mai negre scenarii legate de modul in care se dezvolta mica viata din voi. Nu, aici nu este vorba de precautia voastra dusa uneori la extrem, ci de felul in care ne raportam noi la sarcina dusa de voi.
Nu e deloc usor sa faci o trecere de la "Leave the hat on" a lui Joe Cocker la o cautare febrila dupa nu stiu ce boli rare ale fatului sau ale mamei. De fapt, de la erotismul sugerat de versuri si inclus in scenariul filmului amintit mai sus, ajungi la o stare de iti vine sa dai cu basca de pamant de nervi, in cel mai neaos stil.
Ca barbat, viitor tata aflat la prima odrasla, te simti brusc aruncat in deriva. Nu intelegi de unde izvorasc siroaiele alea de griji, nu mai stii daca te iubeste sau te uraste si Google nu iti ofera nici macar atatea raspusnuri la dilema legata de rolul de viitor tata aflat in primele luni de sarcina (ma rog, pe vremea mea nu oferea prea multe detalii legate de acest subiect).
In prag de criza
E o zona gri in care te scufunzi incet si care arunca o tona de incertitudine pe umerii tai, in ciuda dovezilor de afectiune pe care bomba cu hormoni de langa tine tine sa ti le impartaseasca in fiecare seara in pat.
Pe la 6 luni de sarcina, preluata empatic si total inutil pe umerii tai, te vei simti atat de nesigur si de nedorit in preajma mamei copilului tau, incat a da bir cu fugitii devine o cale de iesire acceptabila. Mi s-a intamplat si nici macar nu sunt un caz singular. Am cunostinte care au iesit pe usa din dos a relatiei si care, ulterior, nici nu au vrut sa isi vada copiii.
In cazul meu, luminita de la capatul tunelului a reprezentat-o trecerea in a saptea luna de sarcina, moment in care au demarat vanatoarea de carucioare, de patut, amenjarea camerei copilului (idee pusa in practica, dar total nefezabila din moment ce Mara a dormit cu noi in primii 3 ani de viata).
In fine, apropierea momentului nasterii, daca stii sa faci fata crizei de pana atunci, iti va dezvalui partial ce se asteapta de la tine, ca tata si sot.
Stalpul casei
Unde am gresit eu si ceilalti indivizi care au ales solutia fugii? Sarcina efectiva este a femeii de langa tine.
Nu vei avea niciodata starile ei, nu vei trai niciodata senzatiile si spaimele ei. Tot ceea ce ti se cere este sa reprezinti in acele luni adevaratul stalp al casei, adica persoana pe care se va pune presiune constant din toate partile, care va trebui sa isi asume sarcini in plus, care va trebui sa faca fata ingrijorarilor partenerei si propriilor temeri si sa astepti momentul in care poti face pasul in fata pentru a (re)aranja micul univers casnic in forma lui normala plus adaosuri pentru noul sau noii membri ai familiei.
Dupa asta, misiunea de tata ti se va mula perfect pe orarul tau zilnic.
