Pe vreme cand aveam 9-10 ani era parca mai simplu, mi se spunea si executam. Nu spun ca eram usa de biserica, dar lipsa oricaror tentatii in materie de divertisment (nu tu internet, program TV de 2 ore, jocuri pe calculator - ioc) te forta sa iti gasesti o activitate cu care sa iti ocupi timpul.
E drept ca eram animat si de un anumit interes de a fi rasplatit cu mici sume de bani care picau numai bine pentru matinalul de la cinema de duminica, sau din orice alta zi in timpul vacantei, asa ca eram, in anumite momente, un adevarat robot casnic.
Dupa fapta si rasplata
Ei bine, cu Mara lucrurile nu stau chiar la fel! In primul rand, nu stiu de unde a fost preluata ideea ca nu ar fi bine sa ii dai copilului bani ca sa se implice in diverse munci prin casa. Sincer, nu vad pericolul, atata vreme cat este o metoda incetatenita in statele occidentale, unde copiii sunt invatati de mici ca munca trebuie rasplatita.
In fine, chestiunea asta si orarul alambicat de vizionari al Marei (Stai ca nu s-a terminat Spongebob! La ora 11:30 incep Testoasele pe Nickelodeon si e serie noua!) au pus destule piedici in atragerea copilului in activitatile casnice.
Practic, pentru a-mi respecta planurile proprii de weekend, dar si pe ale ei, trebuia sa fac un compromis si sa mai aloc o jumatate de ora pentru strangerea jucariilor, planselor de colorat si a diverselor accesorii imprastiate prin camera.
In cele din urma, stimulentele, fie financiare, fie reprezentate de o iesire-surpriza in parc, la un loc de joaca, film etc, au fost puse in practica, iar rezultatul a fost multumitor.
Motivatie
Partea buna e ca implicarea copilului in activitatile de intretinere a casei a motivat-o sa demonstreze ca poate mai mult, asa ca deja asist cateodata la scene de revolta cand nu e lasata sa foloseasca toate ustensilele din bucatarie sau isi da toata silinta sa utilizeze corect pistolul de lipit, masina de cusut portabila etc.
Aspiratorul a devenit deja un accesoriu care nu mai are taine, o mai surprind cateodata dand cu matura prin bucatarie sau pe terasa, iar marea bucurie e ca a renuntat la taxarea acestor mini-joburi.
Pe de alta parte, recunosc ca, in timpul saptamanii, camera ei e plina de sclipici, resturi de hartie creponata, felicitari in miniatura desenate sau pictate pe care le adreseaza colegelor sau noua, dar prefer sa ii las dezordinea ordonata la locul ei pana sambata, cel putin.
"Impozite" diferite
Partea cu taxarea nu a disparut de tot, insa! Aflata tot timpul intr-o vanatoare de oferte la jucarii si, evident, de resurse financiare pentru cumpararea lor, Mara a mutat "impozitul" pe diverse alte activitati. 1 leu pentru spalarea dintilor in mod constant, taxa aplicata la sfarsit de saptamana, cand isi numara foarte multumita cei 7 lei de la maica-sa si alti 7 cotizati de mine. Deh, periajul se face minim de doua ori pe zi!
La fel, o taxa noua se aplica pe felurile noi de mancare incercate la masa, dar evenimentul nu se petrece cu o frecventa ingrijoratoare, iar asta este cu totul alta poveste.
In concluzie, orice copil va tinde sa isi afirme un grad mai mare de independenta in casa, mesterind, gatind sau curatand singur in urma lui, dar numai parintele ii poate dibui resortul potrivit care sa il implice in aceste activitati.
Asa cum am spus, din punctul meu de vedere, rasplata acordata pentru muncile prestate in casa nu reprezinta o greseala, cat timp suma ramane modica si nu devine un obicei prost. Poate ca este gresit sa o rasplatim pe Mara pentru o chestie imperativa, asa cum este spalatul pe dinti, dar recunosc ca ne ia de pe cap grija unei supravegheri constante si, in cele din urma, sumele respective tot ar fi ajuns sa fie investite in jucarii.
In plus, nici nu vad o problema in a obisnui copilul sa isi dozeze resursele financiare in mod adecvat, contribuind la o minima educatie financiara deprinsa in casa.
