Compozitie
Substanta activa: trimetropin (TM) si sulfametoxazol (SMZ).
Comprimate a 80 mg TM si a 400 mg SMZ.
Comprimate forte a 160 mg TM si a 800 mg SMZ.
Sirop:40 mg TM si 200 mg SMZ per mensura (recomandabil in tratamentul diabeticilor). Fiole (3 ml) pentru injectarea i.m. a 160 mg TM si a 800 mg SMZ.
Fiole (5 ml) pentru perfuzie i.v. a 80 mg TM si 400 SMZ.
Excipienti: comprimate forte-macrogol in invelis.
Sirop- conservanti (metil-paraben, E 218; propilparaben, E 216); aromatizanti; edulcoranti (sorbitol).
Fiole (3 ml): conservant (34,8 mg alcool benzilic per ml);antioxidant (0,33 mg disulfit de sodiu per ml); ethanolamin glicofurol; apa sterila pentru injectare.
Fiole (5 ml): conservant (10 mg alcool benzilic per ml); antioxidant (1 mg bisulfit de sodiu per ml); dietanolamin, alcool etilic (100 mg/ml), propilen glicol (400 mg/ml), apa sterila pentru injectare.

Indicatii
Infectii ale cailor respiratorii superioare si inferioare: Bronsita acuta si cronica, bronsiectazie, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carini), faringita, amigdalita (in infectii datorate grupei A de streptococi beta-hemolitici, procentul de eradicare nu este total satisfacator), sinuzita, otita medie.
Infectii urinare si ale tractului urinar: Cistita acuta si cronica, pielonefrita, uretrita, prostatita.
Infectii genitale la ambele sexe, inclusiv uretrita gonococica.
Infectii ale tractului gastrointestinal, inclusiv febra tifoida si paratifoida, si in tratamentul purtatorilor cronici; dizenterie bacilara; holera (ca tratament adjuvant, impreuna cu reechilibrarea hidroelectrolica).
Infectii ale pielii si ale tesuturilor moi: piodermita, furuncule, abcese si plagi infectate.
Alte infectii bacteriene: Osteomielita acuta si cronica, bruceloza acuta, septicemie datorata organismelor sensibile; nocardioza; mycetoma (in afara cazului in care este produsa de fungi reali); blastomicoza sud americana.

Contraindicatii
Bactrim este contraindicat pacientilor cu afectari severe ale parenchimului hepatic. Este de asemenea contraindicat pacientilor cu insuficienta renala grava, atunci cand nu se pot face determinari repetate ale concentratiilor plasmatice. Exista un risc marit de aparitie a unor reactii adverse grave la pacientii in varsta, sau atunci cand exista conditii agravante, ca de exemplu, functii renale si/sau hepatice perturbate, sau cand se utilizeaza concomitent alte medicamente (in care caz, riscul poate fi in functie de posologie si durata tratamentului). Cazuri fatale, desi rare, au fost constatate in conexiune cu reactii adverse cum ar fi discrazie sanguina, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica (sindromul Lyell) si necroza fulminanta a ficatului. Pentru a reduce riscul aparitiei reactiilor adverse, durata tratamentului cu Bactrim va fi cat se poate de scurta, mai ales la pacientii in varsta.
In cazul functiei renale, posologia va fi adaptata conform capitolului "Indicatii posologice speciale". Daca se administreaza Bactrim o perioada mai lunga, este necesara efectuarea, in mod regulat, a formulei sanguine. Daca se observa o reducere a numarului oricaruia dintre elementele sanguine, se va intrerupe tratamentul cu Bactrim. Bactrim nu va fi administrat, decat in cazuri exceptionale, pacientilor cu tulburari hematologice severe. Medicamentul a fost administrat ocazional unor pacienti care beneficiau de tratament cu agenti citotoxici, pentru tratamentul leucemiei, fara a se observa efectele adverse asupra maduvei osoase, sau a circulatiei periferice. Datorita posibilitatii aparitiei hemolizei, Bactrim nu va fi administrat pacientilor cu deficienta G6PD, decat daca acest lucru este absolut necesar; in acest caz se vor administra numai doze minime. Tratamentul va fi intrerupt imediat la prima manifestare de exantem, sau a oricarei reactii adverse.
Bactrim nu va fi administrat pacientilor cu antecedente de hipersensibilitate la sulfonamide sau la trimethoprim. Din motive de siguranta, Bactrim este contraindicat in timpul sarcinii, daca posibilitatea existentei sarcinii nu poate fi exclusa, se vor analiza riscurile potentiale, in comparatie cu efectul terapeutic scontat. Este interzis a se administra Bactrim prematurilor si nou-nascutilor in perioada primelor saptamani de viata. Desi TM si SMZ trec in laptele matern, administrarea medicamentului Bactrim mamelor care alapteaza nu prezinta, in principiu, un factor de risc pentru sugari.
La pacientii in varsta, sau la cei cu deficiente de acid folic preexistente renala, pot aparea modificari hematologice, care indica o deficienta de acid folic. Aceste modificari sunt reversibile in urma unei terapii cu acid folic. Pacientii care beneficiaza de un tratament de lunga durata cu Bactrim (mai ales pacientii cu insuficienta renala) vor fi supusi in mod regulat unor controale ale urinei si ale functiei renale. in cursul tratamentului se va asigura un aport lichidian suficient. Bactrim nu va fi administrat intramuscular copiilor mai mici de 6 ani, datorita masei musculare reduse.

Reactii adverse
Administrat in doza recomandata, Bactrim este in general bine tolerat. In cazul in care apar efecte secundare, acestea sunt in general usoare. S-au constatat urmatoarele efecte (in ordinea frecventei):
Reactii adverse gastrointestinale: greata (insotita sau nu de voma), stomatita, diaree, cazuri rare de hepatita si cazuri izolate de enterocolita pseudomembranoasa.
Eruptii cutanate de origine medicamentoasa: acestea sunt in general usoare, si pot fi rapid reversibile atunci cand se intrerupe medicatia.
Cu multe alte medicamente, Bactrim a fost, in cazuri rare, asociat cu aparitia eritemului multiform, a sindromului Stevens-Johnson si a necrolizei epidemice toxice (sindromul Lyell).
Majoritatea modificarilor hematologice observate, au fost usoare si asimptomatice; s-au dovedit a fi reversibile atunci cand s-a intrerupt terapia. Modificarile cele mai comune constatate au fost leucopenia, neutropenia si trombocitopenia. Foarte rar, pot aparea agranulocitoza, anemia megaloblastica, pancitopenia sau purpura. Ca si in cazul oricarui alt medicament, pot aparea reactii alergice la pacientii care sunt hipersensibili la substanta activa. In cazuri rare, s-au observat infiltrate pulmonare, de tipul celor care apar in alveolita eozinofilica sau alergica. Acestea se pot manifesta prin simptome cum ar fi tusea sau dificultati de respiratie. In cazul in care astfel de simptome apar in mod neasteptat sau se inrautatesc, pacientul va fi reevaluat, iar oprirea tratamentului cu Bactrim trebuie avuta in vedere. In cazuri rare, s-au observat simptome de meningita aseptica, sau de tip meningeal.
Administrarea intramusculara a Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, mai ales sub forma de durere, iritatie si infiltratie, dar acestea nu au fost mai pronuntate fata de cele produse de alte antiinfectioase administrate intramuscular.
Perfuzia intravenoasa cu Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, sub forma de durere venoasa usoara pana la moderata, si flebita.

Interactiuni medicamentoase
S-a observat o incidenta marita a trombocitopeniei, insotita de purpura, la pacientii in varsta care beneficiau de tratament asociat cu anumite diuretice, mai ales tiazidice. S-a observat ca Bactrim poate prelungi timpul protrombinei, la pacientii carora li se administreaza anticoagulantul warfarina. Acest lucru se va avea in vedere atunci cand se prescrie Bactrim pacientilor care beneficiaza de terapie cu anticoagulante. In astfel de cazuri, este necesar sa se determine din nou timpul de coagulare. Bactrim poate inhiba metabolismul hepatic al fenitoinei. S-a observat o crestere cu 39% a timpului de injumatatire a fenitoinei si o scadere cu 27% a clearance-ului metabolic al fenitoinei, dupa administrarea Bactrim in doze clinice normale. Daca cele doua medicamente sunt administrate concomitent, este important sa se supravegheze efectul excesiv alfenitoinei. Sulfonamidele pot de asemenea antrena desfacerea metotrexatului legat de proteinele plasmatice, marind astfel concentratiile de metotrexat liber. Bactrim poate afecta de asemenea doza necesara de medicamente hipoglimice. S-a observat, ocazional, ca pacientii carora li se administreaza pyrimetamin ca profilaxie impotriva malariei in doze care depasesc 25 mg saptamanal, pot face anemie megaloblastica daca li se administreaza concomitent Bactrim. S-a observat o deteriorare reversibila a functiei renale, la pacientii tratati cu TM-SMZ si ciclosporina, dupa transplant renal.
Influente asupra unor teste de laborator: Bactrim, in special componenta TM, poate influenta testul de determinare a metotrexatului seric, unde este utilizata tehnica legarii competitive de proteinele plasmatice, proteina de legare fiind dihidrofolat reductoza bacteriana. Prezenta TM si SMZ poate de asemenea influenta testul Jaffe "alkaline picrate reaction" pentru creatinina, facand ca valorile din domeniul normal sa fie marite cu aproximativ 10%.

Mod de administrare
Doza uzuala: Bactrim este administrat la interval de 12 ore. Adultilor si copiilor de peste 12 ani li se administreaza, in general, comprimate sau comprimate forte, iar copiilor sub 12 ani, sirop. Daca administrarea pe cale orala a Bactrim nu este posibila, sau nu este indicata, continutul fiolei poate fi diluat intr-o solutie corespunzatoare (a se consulta capitolul "Administrare parenterala") si perfuzat intravenos. Administrarea pe cale parenterala este foarte indicata in infectiile pro- si post-operatorii, in traumatologie si ginecologie, in septicemie si in alte infectii datorate organismelor sensibile (febra tifoida si paratifoida). Administrarea pe cale orala: Pentru adulti si copii de peste 12 ani.

Se recomanda ca Bactrim sa fie luat dupa mese, cu o cantitate corespunzatoare de lichid.
Administrare parenterala:
-Injectii intramusculare
Adulti si copii de peste 12 ani: in general, o fiola, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 3 ml), dimineata si seara. Doza maxima 1,5 fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 4,5 ml), dimineata si seara.
Copiii de la 6 ani la 12 ani: doza zilnica este de aproximativ 0,6 ml/5 kg corp, in doua prize egale, dimineata si seara.
-Perfuzii intravenoase
Adulti si copii peste 12 ani: doza uzuala: doua fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 10 ml), dimineata si seara. Doze mari (pentru cazuri deosebit de grave); trei fiole, de doua ori pe zi (de doua ori, cate 15 ml), dimineata si seara.
Posologia pentru copii pana la 12 ani: doza zilnica este de aproximativ 2 ml/5 kg corp, fractionata in doua prize egale, dimineata si seara. Astfel, schema posologica de baza recomandata este de 6 mg TM + 30 mg SMZ per kg corp, zilnic.
Durata tratamentului: In general, Bactrim se va administra pe cale parenterala numai atunci cand pacientul nu poate lua medicamentul pa cale orala. Doza uzuala nu va fi administrata timp de mai mult de cinci zile consecutiv, iar doza forte, nu mai mult de trei zile consecutiv.
Observatii speciale
Perfuzie: Bactrim va fi diluata numai cu urmatoarele solutii de perfuzare: dextroza 5% si 10%, levoglucoza 10%, xilitol 10%, solutie Ringer, dextran 6% in dextroza, clorura de sodiu 0,9%, clorura de sodiu 0,45% + dextroza 2,5%. Se recomanda respectarea urmatoarei scheme minime de diluare, care se bazeaza pe o proportie de 1 ml solutie continuta in fiola de Bactrim, in aproximativ 25-30 ml solutie perfuzabila: 1 fiola Bactrim (5 ml) 125 ml solutie perfuzabila, 2 fiole Bactrim (10 ml) in 250 ml solutie perfuzabila, 3 fiole Bactrim (15 ml) in 500 ml solutie perfuzabila. Aceste combinatii de solutii de dilutie cu Bactrim vor fi preparate imediat inainte de utilizare. Dupa introducerea Bactrim in solutia de perfuzare, amestecul va fi agitat, pentru a se omogeniza. In cazul in care solutia este in mod vizibil tulbure, sau daca apare fenomenul de cristalizare in cursul perfuzarii, aceasta va fi inlocuita cu o noua solutie, proaspat preparata. Solutiile de perfuzare care contin Bactrim vor fi utilizate in termen de sase ore de la preparare. Pentru a se realiza un nivel eficient in sange, durata perfuzarii, care va fi in functie de cantitatea de lichid, nu va depasi o ora si jumatate. Durata normala este, in general, de 30-60 de minute. Bactrim se va administra intravenos numai sub forma de solutii perfuzabile, conform celor prezentate mai sus, si nu va fi injectat nediluat, nici intravenos, nici direct in setul de perfuzie.
Indicatii posologice speciale: Doza pentru gonoree: 5 comprimate, atat dimineata, cat si seara, sau 2 comprimate forte, de doua ori in cursul unei zile.
Doza pentru infectii urinare acute necomplicate: Femeilor cu infectii acute necomplicate ale tractului urinar, li se recomanda 3 comprimate forte, in priza unica. Comprimatele vor fi luate, daca este posibil, seara, dupa cina, sau inainte de culcare. Doza recomandata pacientilor cu pneumonie cu Pneumocystis carinii este de 20 mg TM per kg corp si pana la 100 mg SMZ per kg corp, in curs de 24 ore, administrata intravenos, sau pe cale orala, in prize egale, o data la 6 ore, timp de 14 zile.
Doza pentru copii- Mensuri de sirop:

Doza pentru copii, indicata mai sus, este aproximativ echivalenta cu o doza zilnica de 6 mg de TM si 30 mg de SMZ per kg corp. In cazul unor infectii grave, doza pentru copii, indicata mai sus, poate fi marita cu 50%. Doza pentru pacientii cu functie renala afectata: