Indicatii:
Zeffix este indicat in tratamentul pacientilor cu varsta peste 16 ani cu hepatita cronica B si cu evidentierea replicarii virusului hepatitic B (HBV).

Contraindicatii:
Zeffix este contraindicat la pacienti cu hipersensibilitate cunoscuta la lamivudine sau la orice component al preparatului.

Precautii:
Avertizari speciale: Nu exista avertizari speciale asociate tratamentului cu Zeffix. Precautii speciale: Pacientii trebuie monitorizati regulat in timpul tratamentului de catre un medic specializat in controlul hepatitei cronice B. Ca urmare a intreruperii lamivudinei la pacienti cu hepatita cronica B, unii pacienti pot prezenta o hepatita recurenta evidentiata clinic si in datele de laborator, ceea ce poate avea consecinte grave asupra pacientilor cu boli hepatice decompensate. Daca Zeffix este intrerupt, pacientii trebuie monitorizati periodic clinic, precum si prin teste serice de evaluare a functiei hepatice (ALT si nivelul bilirubinei), pentru o perioada de minim 4 luni, pentru evidentierea hepatitei recurente; pacientii trebuie urmariti conform indicatiilor clinice. in cazul pacientilor cu hepatita recurenta post-tratament, nu exista date suficiente despre beneficiile reinitierii tratamentului cu Zeffix. La pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe concentratiile serice ale lamivudinei sunt crescute datorita scaderii clearance-ului renal, si astfel doza trebuie redusa la pacienti cu clearance al creatininei <50 ml/minut (vezi Posologie si mod de administrare). Pentru tratarea pacientilor coinfectati cu HIV si care primesc in mod curent sau vor primi tratament cu Epivir (lamivudine) sau Combivir (lamivudine/zidovudine), doza de lamivudine prescrisa pentru infectia cu HIV (de obicei 150 mg/de doua ori pe zi) trebuie mentinuta. Nu exista date disponibile asupra transmiterii materno-fetale a virusului hepatitic B la femeile gravide ce primesc tratament cu Zeffix. Trebuie urmate procedurile standard recomandate pentru imunizarea copiilor contra virusului hepatitei B. Pacientii trebuie avertizati ca nu s-a demonstrat ca terapia cu Zeffix reduce riscul transmiterii virusului hepatitic B si astfel trebuie luate precautiile corespunzatoare. Pacientii diabetici trebuie avertizati ca fiecare doza de solutie orala (100 mg = 20 ml) contine 4 g de sucroza. Sarcina si alaptare: Utilizarea in timpul sarcinii trebuie luata in considerare numai atunci cand beneficiile depasesc riscurile. Desi rezultatele studiilor pe animale nu prevad intotdeauna raspunsul uman, analizele pe iepuri sugereaza un risc potential de pierdere a sarcinii in primele luni. in cazul pacientelor sub tratament cu Zeffix si care ulterior raman gravide, trebuie luata in considerare posibilitatea recurentei hepatitei la intreruperea tratamentului cu Zeffix. Sarcina: Exista un numar limitat de date despre siguranta lamivudinei in sarcina umana. Studiile pe oameni au confirmat ca lamivudine traverseaza placenta. Concentratiile lamivudinei in serul copiilor sunt similare cu cele materne si cele din cordonul ombilical la nastere. Studiile reproductive pe animale nu au aratat prezenta teratogenitatii si au aratat ca nu afecteaza fertilitatea masculina sau feminina. Lamivudine produce o crestere mica a pierderii de sarcina in primele luni, in cazul administrarii la iepuri, la niveluri de expunere comparabile cu cele din cazul oamenilor. Oricum, nu s-au inregistrat pierderi de sarcina la sobolani, la niveluri de expunere de 60 ori mai mari decat cele clinice (bazate pe Cmax). Alaptare: Lamivudine administrata oral este excretata in laptele matern in concentratii similare cu cele din ser (in interval 1-8 mg/ml). Studiile pe animale in care sobolanii nou-nascuti au primit lamivudine in concentratii mult mai mari prin laptele matern sugereaza faptul ca concentratia lamivudinei in laptele matern uman are o probabilitate foarte mica de a produce toxicitate la copii alaptati la san. Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a manipula utilaje: Nu au fost investigate efectele lamivudinei asupra modului de a conduce sau a capacitatii de a manipula utilaje. Mai mult, nu se prevad efecte daunatoare asupra acestor activitati.

Reactii adverse:
in studiile realizate pe pacienti cu hepatita cronica B, Zeffixul a fost bine tolerat. Incidenta efectelor adverse a fost similara intre pacientii tratati placebo si cei cu Zeffix. Cele mai comune efecte adverse raportate au fost indispozitie si fatigabilitate, infectii ale tractului respirator, dureri de cap, disconfort si dureri abdominale, greata, varsaturi si diaree. Incidenta modificarii datelor de laborator la pacientii cu hepatita cronica B a fost similara in grupurile tratate placebo si cu Zeffix, cu exceptia cresterii ALT, care a fost mai frecventa in cazul pacientilor post-tratament cu Zeffix. Totusi, nu au fost observate diferente semnificative de crestere severa a ALT post-tratament, asociata cu cresterea bilirubinei si/sau semne de insuficienta hepatica, intre pacientii tratati placebo si cu Zeffix. Relatia dintre recurenta hepatitei si tratamentul cu Zeffix sau cu alte afectiuni anterioare nu este certa (vezi Precautii speciale pentru utilizare). La pacientii cu infectie HIV au fost raportate cazuri de pancreatita si neuropatie periferica (sau parestezii), desi nu a fost stabilita o relatie clara intre acestea si tratamentul cu lamivudine (Epivir). La pacientii cu hepatita cronica B nu au fost observate diferente ale incidentei acestor evenimente intre cei tratati placebo si tratati cu Zeffix. Au fost raportate cazuri de acidoza lactica, de obicei asociata cu hepatomegalie severa si steatoza hepatica, in cazul utilizarii unui tratament analog nucleozid la pacientii cu HIV. Aceste efecte adverse au fost observate ocazional la pacientii cu hepatita B cu decompensare hepatica, dar nu este evidenta asocierea acestora cu tratamentul cu Zeffix.

Compozitie:
Zeffix solutie orala contine 5 mg lamivudina/ml.

Administrare:
Doza recomandata de Zeffix este de 100 mg, o data pe zi. Zeffix poate fi administrat cu sau fara ingerare de alimente. intreruperea tratamentului cu Zeffix poate fi luata in considerare la pacientii imunocompetenti cand are loc seroconversia AgHBe si/sau AgHbs. Nu exista date suficiente privind mentinerea seroconversiei pe termen lung dupa stoparea tratamentului cu Zeffix. Raspunsul pacientilor la tratamentul cu Zeffix trebuie monitorizat. in cazul intreruperii Zeffix, pacientii trebuie monitorizati periodic pentru evidentierea recurentei hepatitei (vezi Precautii speciale pentru utilizare). Afectiuni renale: Concentratiile serice ale lamivudinei (AUC) sunt crescute la pacienti cu afectiuni renale moderate sau severe, datorita scaderii clearance-ului renal. Doza trebuie astfel redusa la pacientii cu un clearance al creatininei < 50 ml/minut, asa cum este aratat in tabelul de mai jos. Clearance creatinina Prima doza de Zeffix Mentinerea dozei ml/min Solutie orala O data pe zi 30 pana la <50 20 ml (100 mg) 10 ml (50 mg) 15 pana la <30 20 ml (100 mg) 5 ml (25 mg) 5 pana la <15 7 ml (35 mg) 3 ml (15 mg) <5 7 ml (35 mg) 2 ml (10 mg) Datele disponibile despre pacientii cu dializa intermitenta (=< 4 ore dializa de 2-3 ori/saptamana) indica faptul ca, urmarind reducerea dozei initiale de Zeffix pentru corectarea clearance-ului creatininei, nu mai este necesara ajustarea dozelor in timpul dializei. Afectiuni hepatice: Datele obtinute in cazul pacientilor cu afectiuni hepatice, incluzand persoanele cu boli hepatice in stadiu terminal in asteptarea transplantului, arata ca farmacocinetica lamivudinei nu este afectata semnificativ prin disfunctia hepatica. Astfel, nu este necesara ajustarea dozelor la pacienti cu afectiuni hepatice, decat in cazul in care acestea sunt insotite si de afectare renala.