Epidemia de cezariene, un fenomen controversat
Rata de operatii cezariane recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii intr-o societate este de 10-15% din numarul total al nasterilor. In timp ce in unele tari in curs de dezvoltare, aceasta rata nu este din pacate atinsa din cauza accesului dificil la ingrijiri medicale, in alte tari numarul a crescut la cote alarmante, fara justificari medicale.
Astfel, pe primul loc se situeaza Brazilia, cu 53% din nasteri operate prin cezariana. La nivel european, rata atinge 24%, in timp ce in Statele Unite a ajuns la 33%, conform raportului OMS din 2014. Datele foarte recente lipsesc la nivel european, dar ultimele statistici Euro-Peristat din 2010 plasau Romania pe locul trei in Europa ca pondere a operatiilor, cu 36,9%, dupa Italia (38%) si Cipru (52,2%).
De ce s-au inmultit cezarienele?
Tarile in care rata de operatii cezariene este mare si-au insusit un anumit model comportamental, o anumita cultura a nasterii programate, atat in randul medicilor cat si al pacientelor.
In cazul Romaniei, perioada de dupa ‘89 a insemnat o relaxare a controlului strict din spitale, care interzicea operatiile in afara cazurilor de urgenta medicala. A fost o reactie de eliberare: s-a dat dintr-o data liber la cezariene, iar aparitia institutiilor private in anii urmatori a influentat dramatic balanta. In clinicile private, femeile nu sunt doar paciente, ele sunt tratate ca si cliente. Exista unitati unde rata operatiilor este de peste 80%.
Varsta la care femeile ajung sa nasca primul copil este de asemeni strans legata de incidenta interventiilor chirugicale. Astfel, tarile in care femeile nasc la o varsta inaintata, cum sunt Italia sau Portugalia, ocupa primele locuri la rata de cezariene. Si in Romania, varsta la nastere a crescut si femeile se confrunta cu mai multe probleme obstetricale de-a lungul sarcinii din cauza acestui fapt. La asta se adauga cresterea numarului de sarcini obtinute prin fertilizare in vitro care aduc cu ele o alta serie de complicatii.
Astazi femeile sunt mult mai implicate in viata socio-economica, mai prezente in roluri cheie ale societatii si nu isi permit sa lipseasca multa vreme din campul muncii. Asta duce la intarzierea sarcinii, dar si la nevoia unei planificari stricte a nasterii. Am observat ca, mai ales in Bucuresti, lumea are mult mai multe angoase si apeleaza mai degraba la cezariana decat in alte parti din cauza unor frici nejustificate.
Tot din cauza fricilor si a precautiilor excesive, medicii vad in operatiile programate o cale controlabila de a evita complicatiile si acuzatiile de malpraxis. Este adevarat ca la noi exista si o mediatizare iresponsabila a erorilor medicale care alimenteaza teama medicilor. In tarile occidentale, apar articole in presa doar dupa ce s-a facut dovada malpraxis-ului.
Pe de alta parte, inca avem probleme imense in procesul de urmarire a travaliului si nu toate unitatile medicale beneficiaza de standarde europene: exista locuri in care miscarile fetale se asculta cu urechea, unde lipsesc consumabilele pentru tehnologii si asa mai departe. Pentru un medic intr-o astfel de situatie, urmarirea travaliului si nasterea naturala sunt mult mai complicate decat cezariana.
Nu in ultimul rand, este nevoie de un program sustinut de educare a populatiei feminine cu privire la sarcina si nastere. De multe ori se ajunge la operatie pentru ca gravidele nu au stiut sa recunoasca simptomele problematice din timpul sarcinii si nu au ajuns la controalele de rutina.
Ce consecinte poate avea generalizarea acestui trend?
Multe femei aleg cezariana fara sa fie pe deplin informate asupra consecintelor unei astfel de interventii medicale majore asupra corpului lor si asupra fatului. Fiind vorba despre o interventie chirugicala, aceasta vine la pachet in primul rand cu toate riscurile imediate pe care le implica o operatie: infectie, hemoragie, probleme cu anestezia, cheaguri de sange - riscul de tromboza si embolie creste de 7-8 ori - si vatamare accidentala a tesuturilor invecinate.
Ceea ce multi nu realizeaza este ca nasterea prin cezariana are efecte pe termen lung asupra sanatatii, mai ales daca se pune problema unei sarcini ulterioare. Riscul de ruptura uterina categoric creste proportional cu numarul cicatricilor si devine de 2-3 ori mai mare dupa a doua operatie. Insa riscul cel mai mare este necesitatea scoaterii uterului care apare in cazurile de placenta praevia. Aceasta presupune tulburari de implantatie a placentei la sarcinile ulterioare ce se soldeaza cu sangerari masive inaintea sau in timpul nasterii.
In ceea ce-l priveste pe copil, exista dovezi ca, neparcurgand canalul de nastere, intestinul si pielea fatului nu se populeaza cu germenii mamei, ceea ce duce la probleme imunitare. De asemeni, copiii nascuti prin cezariana au dificultati mai mari de adaptare respiratorie, bineinteles, in afara cazurilor in care operatia este recomandata medical.
Din punct de vedere antropologic si evolutiv, nasterea naturala reprezinta siguranta ca vom continua sa existam ca specie. Este un proces fiziologic complex, testat in foarte mult timp, care functioneaza. Intre timp, intervin tot felul de factori care diminueaza capacitatea procreativa a femeilor: statul pe scaun prelungit, prezenta sau absenta muncii fizice, obezitatea care modifica bazinul. Toate astea vor lua amploare pe parcursul a zeci de generatii asa ca ar fi pacat ca femeile care inca vor putea naste natural sa refuze aceasta experienta din cauza panicii sau a unor cutume culturale.
La nivel filosofic, ce s-ar intampla daca toata lumea ar naste prin cezariana? "Oare va exista tot timpul la dispozitia noastra o sala de operatii unde sa ne nastem copiii?" intreaba speculativ doctorul Niculescu.
Chiar si dupa un cutremur care distruge toate spitalele pe o raza de 60 km, sa te legi de niste facilitati. Ar fi pacat ca cele care inca au posibilitatea sa nasca natural sa o refuze pe considerente culturale.
Dr. Iosif Niculescu
https://www.facebook.com/pages/Dr-Niculescu/1467644486845028?fref=ts
.JPG)
