Mamica alexandru31
Bebelusa Sara, nascuta in apa
Aflarea vestii
Era luna ianuarie... aveam mult stres pe cap si multe alte griji, printre care si menstruatia care nu imi venea. Trecusera 4 zile si niciun semn. Nici nu voiam sa ma gandesc ca as putea fi insarcinata...
Cu inima cat un purice mi-am cumparat un test si l-am facut seara. A doua liniuta a iesit la iveala dupa 5 minute. Eram foarte suparata... ma gandeam: "poate este o greseala, poate este testul fals".
Dupa alte 2 zile mi-am facut un nou test: 2 liniute!
Am inceput sa imi refac moralul si sa ma gandesc: "Asta e!" Ne doream si al doilea copil, o fetita daca se putea, dar as fi vrut sa fie diferenta cam 3 ani intre primul si urmatorul... adica sa raman insarcinata jumatate de an mai tarziu... Nu reuseam deloc sa ma impac cu ideea si zilnic ma certam: "de ce?"
Nu aveam niciun simptom de sarcina. Poate era si devreme... ma tot gandeam: "poate nu sunt insarcinata, poate imi vine".
Sarcina cu probleme
Intr-o seara ma trezesc patata de sange si dureri de burta. M-am speriat, iar a doua zi dimineata eram la spital, la urgente. M-au controlat, mi-au facut ecografii si mi-au luat sange.
La ecografii nu se vedea nimic, niciun samburel, dar dupa cantitatea de hormon HCG din sange reiesea ca sunt insarcinata in 5-6 saptamani. Ceea ce ar fi trebuit sa se vada la eco...
Si asa m-am dus la spital o zi da si alta nu, pana cand in sfarsit s-a vazut un samburas la eco, mic si negru. Atunci m-au felicitat si mi-au prescris vitamine si acid folic.
Incercam sa imi revin sufleteste... am fost si internata pe la 12 saptamani, era sa pierd sarcina.
E fetita!
Timpul trecea, saptamanile la fel si eu nu stiam ce se ascunde in burtica. La 28 de saptamani s-a vazut: era o FETITA!
De atunci totul a fost roz: hainute roz, zambetul de pe fata mea roz, eram impacata si totodata fericita: era o fetita! Mi-am dorit enorm sa fie fetita!
Bebelusa se lasa asteptata
La 37 de saptamani am pierdut dopul gelatinos si speram zilnic sa nasc, dar am ajuns la 40 de saptamani si nimic. Noaptea aveam contractii din 8 in 8 minute, dar dupa o ora - doua se opreau.
Pe 23 octombrie, contractiile au devenit regulate, la 10 minute, iar seara pe la ora 8 am plecat la spital. M-au internat cu dilatatie de 2 cm, m-au monitorizat vreo 2 ore si apoi m-au trimis la plimbare pe holul spitalului la urcat si coborat scari.
Si am stat o ora pe scari: mai radeam, mai o contractie... La ora 11 m-am intors in sala de nasteri, sala cu CADA in mijloc. Speram sa am dilatatie repede, sa am 5-6 cm si sa intru in cada.
La ora 23 cand am revenit aveam dilatatia 3 cm... Ahhh!!!
Pana la ora 1.30 m-am plimbat prin camera, am facut poze printre contractii.
A venit Hebamme (moasa) si mi-a facut o anestezie... contractiile au devenit mai suportabile pana la ora 3.15 cand mi s-a rupt apa... Ui! ce doare cand ti se rupe apa... de la 40, intensitatea durerii a sarit la 98... A venit moasa si m-a controlat inca o data: 4cm! Ahhh!!! Ii zic sotului: "nu nasc eu pana dimineata pe la 8-9... "
Cand intru in cada?!
Si ma aseaza moasa intr-o pozitie de credeam ca mor: in fund pe patul de nastere, la marginea patului, cand aveam contractii sa las piciorul stang in jos, iar cand ma odihneam sa il ridic pe un scaun. O intrebam mereu: "cand intru in cada?!"
Ea ma intreaba cum simt durerea si ii spun ca normal, in bazin, in fata... mai stau o contractie si simt durerea prin spate... Ea imi zice ca sigur am dilatatia 8 cm. Eu: "iuhuhu!!!" Si cand ma controleaza aveam dilatatia 10 cm. Imi spune: "repede in cada, daca mai stai in pat nasti acolo."
Sar repede din pat, arunc hainele de pe mine si tusti in cada. Mhh! Ce bine! Apa calduta, parfumata... ce ralaxare!!! Numai ca aveam senzatiile de impins si am impins pe 5-6 contractii si bebe a fost cu noi!
Si asa a venit pe lume Sara!
Era ora 4:24! Iar cand au cantarit-o si au spus 3.795 g nu mi-a venit sa cred. Medicii mi-au spus dupa eco ca va fi o fetita mica,cel mult 3 kg.
A fost o nastere de vis! Nu imi vine sa cred ca am nascut natural si ce bine a fost! Eu zic ca am nascut intr-o ora – de cand mi s-a rupt apa, pentru ca atunci a fost mai dureros, dar apa calda m-a ajutat.
A doua zi stateam in pat turceste si m-am simtit extraordinar de bine.
Buricutul a cazut a treia zi, cand mi-a venit si lapticul!
Acum are 2 sapt si s-a schimbat extraordinar! S-a facut mai frumoasa si seamana tot cu tati! Noi voiam si o Andreea micuta, ca pe Emi il aveam (Alex), dar a iesit tot o Emitza!
Povestea nasterii tale poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!
