O mama a povestit, pentru yourtango.com, ca a stiut de cand era mica ce nume va avea fiica ei. Nu se astepta insa ca acel nume perfect si frumos sa fie unul greu de inteles pentru ceilalti, sau ca unii copii sa rada de fiica ei. Acum regreta alegerea facuta, dar este prea tarziu pentru asta.
Iata intreaga poveste a Cristinei si a fiicei ei, ce nume a ales pentru fiica ei, dar si cum a influentat-o aceasta alegere pe cea mica.
“Cand eram insarcinata cu fetita mea, nu m-am uitat in nicio carte dupa nume de copii si nici nu am cautat pe internet pentru a ma inspira. Stiam cu mult inainte de a fi insarcinata ca, daca voi avea o fiica intr-o zi, ii voi da cel mai frumos nume pe care l-am auzit vreodata: Giuliana (se pronunta "Joo-lee-ah-nah").
Fusese un nume pe care il alesesem cand eram copil si de atunci am fost obsedata de el.
Familia mea este italiana si suntem foarte mandri de mostenirea noastra. As fi putut sa scriu numele fiicei mele in stil american (Juliana), dar era important pentru mine sa ii dau fiicei mele un nume italian potrivit.
Mama mea a facut acelasi lucru pentru mine. In loc sa imi scrie numele in stil american (Christina), mi-a dat numele in stil italian (Cristina). Asa ca presupun ca este o traditie de familie si am vrut intotdeauna ca fiica mea sa se gandeasca la radacinile ei ori de cate ori isi vedea numele ortografiat.
Bineinteles, nu am luat in calcul faptul ca multi oameni nu sunt capabili sa pronunte corect numele fiicei mele (ati fi surprinsi sa vedeti cat de des se intampla acest lucru).
La programarile la medic, este foarte frecvent sa auzi asistenta strigand "Gweelyana". Asta ma face sa ma stramb! Profesorii au facut-o si ei atunci cand au citit lista in prima zi de scoala. Acest lucru produce intotdeauna chicoteli si tachinari din partea colegilor de clasa ai fiicei mele, facandu-o sa se simta jenata si rusinata de numele ei.
Si acesta este lucrul care imi frange inima: ea nu a cerut acest lucru. A fost alegerea mea, iar cand a venit acasa suparata de la scoala, m-am intrebat daca nu cumva am ales gresit.
Iar atunci cand suntem in locuri precum mall-urile si parcurile de distractii, fiica mea nu este niciodata in masura sa aleaga un breloc sau o bratara cu numele ei, asa cum prietenii ei pot face cu usurinta. Acest lucru, bineinteles, o face pe fiica mea sa se simta exclusa. Orice obiect de acest gen trebuie personalizat si costa mult mai mult decat cele prefabricate. De asemenea, dureaza mai mult timp pentru a obtine articolul si stim cu totii cat de bine se pricep copiii sa astepte. Ma doare sa o vad asa.
Sa speram ca fiica mea va creste si isi va aprecia numele unic si va fi mandra de mostenirea ei italiana, asa cum sunt si eu. Sper ca fiica mea sa stie cat de mult am iubit numele ei toata viata mea si cum mi-a indeplinit visul de a avea o fiica frumoasa si uimitoare pe nume Giuliana, ea este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata.”, a povestit Cristina Margolis pentru yourtango.com.
FOTO: pixabay.com
