Marc (Baiat) |

Transcrierea numelui latin Marcus, invocind zeul Marte, zeul razboiului si protectorul Romei. Marc s-a raspindit foarte devreme in Imperiul Roman, inclusiv in regiunile de limba greaca. In primele secole, il gasim foarte frecvent purtat atit de catre pagini cit si de catre crestini, situatie ilustrata de marele imparat Marcus Aurelius din secolul al doilea si de catre unul dintre cei patru evanghelisti. Ca multe alte nume, acesta a fost pus in umbra de valul de nume germanice si va ramine multa vreme discret. Nu va reapare decit dupa Renastere si, de atunci, va deveni putin cite putin un prenume uzual, vezi clasic, in cea mai mare parte a tarilor europene. In secolul XX va cunoaste o popularitate subita si inexplicabila in tarile anglofone, mai intii in SUA, apoi in Marea Britanie unde va fi chiar pe locul doi al prenumelor masculine in 1975. Sfintul Marc(u), autorul celei de-a doua evanghelii, se numea in realitate Ion. Marc(u) era porecla; il gasim uneori si cu numele de Ion-Marc(u).