Romana (Fata) |

Forma feminina a numelui Roman - cunoscut astazi indeosebi ca nume de familie, Roman reproduce latinescul Romanus, Romana, utilizat in epoca imperiala. Numele are semnificatia clara, deoarece corespunde lui Romanus - "roman", de unde si numele de Romulus. La inceput a avut doar o valoare etnica distincta, desemnand persoana care era locuitoare a Romei, insa treptat a devenit mai vag in ceea ce priveste originea locala, asa incat multi oameni liberi din imperiul Roman primeau acest nume. Numele de Romanus si Romana s-au raspandit mai ales prin intermediul calendarelor crestine. De la greci, Romanos a ajuns la slavi, unde s-a bucurat de o mare popularitate inca din secolul al XII-lea. La noi, numele de Roman apare in documentele Tarii Romanesti incepand cu anul 1389, asa incat pana in anul 1500 sunt gasiti atestati opt purtatori ai acestui nume (se pare ca numele era mult mai frecvent intalnit in zona Moldovei si a Transilvaniei. Alaturi de numele orasului Roman intalnim si numeroase sate care au ca nume derivate de la acest nume. Numele de Romascu se explica prin "locuitor din Roman". Tema onomastica "Rom" a dat nastere la numeroase nume de familie: Roma, Romota, Romcea, Romila, Romca etc. Femininul Romana apare foarte rar astazi, insa forma sa diminutivala Romanita se intaleste destul de des (are intelesul si de "musetel"). In limba franceza intalnim forma de Romain, italiana - Romano, Romana, maghiara si bulgara - Roman, Romana etc. Un celebru purtator al acestui nume a fost Roman I, domn al Moldovei (1392-1394), tatal lui Alexandru cel Bun. In istoria Bizantului, intre anii 919 si 1071, sunt cunoscuti 4 imparati cu numele de Romanos. Cea mai importanta personalitate a literaturii bizantine din perioada 527- 541 este Roman Melodul, un evreu din Siria, convertit la crestinism, diacon al bisericii Fecioarei Maria din Constantinopol, autor al unor cunoscute imnuri religioase. Ziua onomastica a acestui nume este celebrata pe data de 18 noiembrie atat de calendarul catolic, cat si de cel ortodox.