Toti copiii, la un moment dat, mint. Au o etapa in care sunt, in mod special, predispusi sa spuna minciuni, dar nu ar trebui sa iti faci griji deloc. Nu inseamna ca vor deveni mincinosi patologici.
Minciunile, semn al progresului cognitiv
Mecanismele complexe ale creierului sunt implicate in formularea unei minciuni, ceea ce este un indicator al dezvoltarii mai avansate la copii. Cu alte cuvinte, minciuna este o etapa importanta in procesul de invatare al celor mici, asa cum este vorbirea sau mersul pe jos.
Minciuna este o abilitate importanta de invatare, pe care copilul incepe sa o spuna in jurul varstei prescolare. La doi ani, aproximativ 30% dintre micuti incearca sa-si pacaleasca parintii la un moment dat, in timp ce 50% dintre copii au incercat vreodata. La varsta de 4 ani 80% si intre 5 si 7 ani, toti micutii au facut asta vreodata sau chiar mai multi.
Dr. Kang Lee, director al Institutului de Studii pentru Copii de la Universitatea din Toronto, sustine ca acei copii care sunt capabili sa minta au ajuns la un stadiu important de dezvoltare.
Copiii care mint au mai mult succes la scoala
Adica 30% dintre copiii de 3 ani care sunt capabili sa minta demonstreaza capacitati mai mari pentru functia executiva din creierul lor. Aceasta complexitate cognitiva inseamna ca acesti "mici mincinosi" vor avea mai mult succes la scoala si in relatiile cu ceilalti copii de la locul de joaca.
Potrivit profesorului, minciuna necesita doua ingrediente. In primul rand, copilul trebuie sa inteleaga ce se afla in mintea celuilalt, sa afle ce stie si ce nu stie. El o numeste teoria mintii. In al doilea rand, capacitatea de a inhiba indemnul de a spune adevarul si de a-l transforma intr-o minciuna.
Minciunile nu sunt rele, ele fac parte din dezvoltarea copilului. Dar parintii trebuie sa intervina atunci cand cei mici folosesc minciunile intr-un scop rau.
