Pentru multi parinti, discutia cu copilul despre partile intime este un tabu care, pe termen lung, va lasa o amprenta greu de inlaturat. Chiar daca e greu sa spui pe nume organelor genitale (poate din cauza educatiei primite sau a lipsei ei in ceea ce priveste sexualitatea), ar fi bine sa incepi sa o faci.
Cand vine vorba de a ne educa fiii si fiicele, ideea este sa avansam, sa anticipam, dar de multe ori lucrurile se blocheaza cand vine vorba despre sex, sexualitate, organe genitale.
In limbajul adultilor exista cativa termeni colocviali si necolocviali pentru "vulva" si "penis". Dar vocabularul se imbogateste brusc cand interlocutorul nostru este un copil. De aici vine intrebarea urmatoare: de ce nu spunem lucrurilor pe nume?
Probabil ne rusinam sa le spunem fetitelor si baietilor ca vulva si penisul sunt organele care ii diferentiaza ca sex. Ne spunem ca nu sunt pregatiti sa auda asta. Dar oare ei sunt cei nepregatiti? Sau noi, adultii? Pentru ca atunci cand vine vorba sa-i invatam despre alte lucruri parca nu ne facem atat de multe probleme legate de aceasta pregatire.
Vulva este vulva, iar penisul este penis. Poate daca am reusi sa spunem mai des aceste cuvinte, am deveni mai relaxati. Daca nu se poate si nu se poate, este in regula sa folosesti si termeni mai potriviti pentru copii, daca asta te face sa te simti mai comod ca parinte. E mult mai bine decat sa ocolesti discutii si raspunsuri.
Prin comparatie, daca vreti, asa cum la inceput spunem "cutu cutu", iar apoi inlocuim cu catel sau caine, la fel putem face si trecerea de la "pasarica", "cuc", "cocosel" catre denumirile nemetaforice. Pentru copii nu va fi nicio problema lexicala, ci doar un termen nou invatat. Chiar daca il va folosi cand iti e lumea mai draga si in momente nepotrivite, tot va suna mai bine decat termenii vulgari pe care, vrei, nu vrei, ii va auzi in jurul lui.
“Este nevoie sa ii arat organele mele genitale copilului?”
Aceasta intrebare apare tot mai des printre parinti. Nu este nevoie, nu este obligatoriu, nu este indicat sa faci nimic din ceea ce te face sa te simti inconfortabil. Dar trebuie sa stii ca si daca alegi sa o faci, copiii nu vor suferi nicio trauma. Pentru ei este doar ceva natural, pentru ca gandirea lor inca nu este viciata.
Cum spuneam mai sus, cand vedem un caine pe strada le spunem copiilor "uite un caine" sau le aratam poze cu catei. Iar ei vor invata ce este un caine. La fel e si cu organele genitale. Daca va simtiti confortabil sa faceti baie cu copiii, puteti profita de moment pentru a numi diferite parti ale corpului, inclusiv pe cele intime. Putem juca acest joc si cand le facem lor baie sau sa le aratam imagini, daca varianta cu baita pare nepotrivita.
Acestea ar fi cateva idei pentru momentul in care parintii doresc sa inceapa sa discute cu copiii despre partile intime ale corpului. Cel mai important este insa ca tu, ca adult, sa o faci astfel incat sa nu transmiti nesiguranta si discomfort, ci sa creezi o cale de comunicare optima.
“Cand ii vorbesc copilului despre sex si organe genitale?”
Probabil nu e parinte pe lumea asta care sa nu se intrebe cand este momentul potrivit sa incepi sa le faci copiilor educatie sexuala. Psihologii au un raspuns simplu: oricand! Copiii au sexualitate inca de la nastere, asa ca niciodata nu e prea devreme sa incepi.
Multi asociaza educatia sexuala cu pubertatea, cu erotismul, cu contraceptia sau bolile cu transmitere sexuala. Dar ca parinte te lovesti chiar si mai devreme de lucruri care tin de educatia sexuala.
Odata ce incep sa vorbeasca, micutii devin tot mai curiosi si vor pune intrebari. O vor face la plaja, unde se stie ca multi copii sunt complet dezbracati, iar cei mici sesizeaza asemanarile si deosebirile dintre ei si ceilalti. Vor pune intrebari atunci cand, fiind suficient de mari cat sa mearga singuri, te vor urmari prin casa si cel mai probabil te vor vedea macar o data la toaleta sau cand faci dus.
Ambele situatii sunt ocazii perfecte pentru a le vorbi micutilor despre organele genitale ale fetelor si ale baietilor, ba chiar si despre particularitatile care apar la femei si barbati (intrebarile legate de parul pubian si de sani sunt inevitabile), despre intimitate si despre pudoare.
Ca adult trebuie sa stii ca orice raspuns, comentariu, orice tacere si grimasa este o informatie pe care o transmiti copilului si pe care o va purta cu el din acel moment. Asa ca nu fugi de subiect, ci incearca sa gasesti formula in care sa raspunzi adecvat.
Si, cel mai important, nu certa copilul care pune intrebari despre organe genitale si sexualitate doar pentru ca tie iti creeaza un disconfort. Tot ce vei realiza va fi sa ii inoculezi sentimente negative legate de acest subiect, care ulterior se vor reflecta in mentalitatea sa de adolescent, tanar si adult.
