Limbajul este, de obicei, cel mai afectat la copiii cu autism. Se estimeaza ca intre 20% si 30% dintre copiii cu aceasta tulburare nu dezvolta un limbaj verbal, iar daca o fac, este la o varsta tarzie. De fapt, absenta limbajului verbal este, de obicei, unul dintre primele simptome care ii alerteaza pe parintii lor ca ceva nu este in regula.
Spre deosebire de restul copiilor, care incep sa rosteasca primele cuvinte in jurul varstei de 12 luni, copiii cu autism ajung de obicei la varsta de doi ani fara sa pronunte niciun cuvant, desi acest lucru poate varia de la un copil la altul, in functie de gravitatea tulburarii.
In multe cazuri, le este, de asemenea, dificil sa inteleaga ceea ce le spun parintii lor, in ciuda faptului ca nu prezinta alterari auditive sau fonologice. Ceea ce se intampla este ca incapacitatea lor de a vorbi se datoreaza unei probleme mult mai complexe.
Ei comunica, dar nu prin limbaj verbal
Una dintre cele mai tipice caracteristici ale copiilor cu autism este dificultatea lor de a comunica cu restul oamenilor, mai ales atunci cand vine vorba de exprimarea gandurilor si emotiilor. De obicei, ei sunt complet distanti, ca si cum ar fi cufundati in propria lor lume. De fapt, de multe ori nu sunt constienti de ceea ce spun sau fac oamenii din jurul lor, iar pentru a le atrage atentia este nevoie de multe eforturi.
Din punct de vedere istoric, dificultatile de vorbire prezentate de copiii cu autism au fost legate de prezenta anumitor alterari cerebrale. Cu toate acestea, cercetarile recente sugereaza ca aceasta problema s-ar putea datora si dificultatilor de socializare.
Un studiu realizat de cercetatorii de la Institutul pentru Stiinte ale Creierului si Invatarii de la Universitatea din Washington a supus doua grupuri de bebelusi americani unui experiment: unui grup i s-a aratat de mai multe ori discursul in limba chineza al unei femei, in timp ce celuilalt grup i s-a aratat acelasi discurs, dar in loc de o femeie in direct, acesta a fost prezentat la televizor.
Astfel, grupul de sugari care au fost expusi la vorbirea in direct au reusit sa elucideze anumite tipare care le-au permis sa isi creeze propriile harti lingvistice, despre care stim ca stau la baza dezvoltarii ulterioare a limbajului.
In schimb, sugarii care au ascultat discursul la televizor nu au fost capabili sa genereze astfel de tipare. Cercetatorii au explicat ca, pentru ca bebelusii sa genereze astfel de modele lingvistice si sa creeze ulterior hartile mentale, au nevoie de interactiune sociala, o abilitate pe care copiii cu autism o au deficitara.
In mod interesant, alte studii au constatat ca, de obicei, copiii cu autism care dezvolta tarziu limbajul nu adopta accentul mamei lor sau al mediului lor social, ci dobandesc un accent mai neutru, uneori conditionat de cel al personajelor din filmele pentru copii sau din alte programe de televiziune sau de internet pe care le urmaresc zilnic.
Acest lucru coroboreaza modul in care deficientele de interactiune sociala afecteaza nu numai relatia acestor copii cu persoanele din jurul lor, ci si dezvoltarea limbajului lor verbal. Vestea buna este ca, stiind ca incapacitatea lor de a vorbi depinde in mare masura de problemele lor de socializare, implementarea unui tratament precoce axat pe stimularea acestei abilitati ar putea avea rezultate favorabile in dezvoltarea limbajului lor verbal.
